35. ADORMIREA DOMNULUI

Cineva mi-a transmis cu simpatie și sinceră preocupare că în contextul acestor prezentări, în ultima vreme, par cam debusolat. Cu tot respectul dar țin să contrazic: nu par, chiar SÎNT debusolat! Și de ce n-aș fi? Dacă Domnul însuși a adormit la cîrmă (Marcu 4,38), eu de ce-aș fi mai direcționat? Debusolarea face parte din pachetul existențial al deplasării. Iar după cum spunea JRR Tolkien (scuze că nu pot cita din EGW, însă aici nu prea a fost inspirată), "nu toți care rătăcesc sînt pierduți". Și bănuiesc că nu sînt singurul. Sîntem mai mulți care rătăcim. Însă, ar zice Domnul proaspăt trezit din somn, "ferice de cei care rătăcesc, căci ei vor găsi direcția". Amin.