Salut sunt Cristina oțel, trainer, Live designer, coș și antreprenor și ajut femeile să se elibereze din strâmtoarea vieții care le-a rămas mică și să-și creeze una care să le vină ca turnată. Pauza de bine e un podcast live designer în care te invit să te întâlnești cu tine, să îți antrenezi mai în setul de creștere, să te împrietenești cu emoțiile tale, să-ți amplifici starea de bine și să-ți
îmbunătățești obiceiurile. Împreună cu invitații mei, te echipăm cu ideile și instrumentele de care ai nevoie ca să-ți crești încrederea în tine, să-ți transformi viața de la interior spre exterior și să atingi succesul, așa cum arată el pentru tine. Salut pauza de bine de azi există datorită uneia dintre clientele mele. Dragi, care a avut curajul și dorința de a împărtăși cu tine o bucată din povestea ei, cu speranța că episodul îți va ieși
în cale exact când ai nevoie. Bucuria mea e dublă.
Pe de o parte, am avut ocazia să o revăd și să petrec din nou timp cu ea. Pe de altă parte, sunt tare tare mândră să văd cât de mult a crescut după sesiunile noastre de kocin și întâlnirile de mastermind și cu câtă ușurință și în țelepciune vorbește azi despre lucruri care erau un blocaj mare pentru ea. Atunci când ne-am cunoscut, Alexandra organizează workshopuri de dezvoltare personală în mediul corporate de aproximativ 4 ani și îi place să
ajute oamenii să-și crească încrederea în sine, fiind autentici și aliniați și să îmbrățișeze schimbările cu mai multă blândețe. Ne vei auzi vorbind de azi despre cum identifici convingerile care te țin pe loc, cum știi că le ai că sunt acolo despre cum arată un proces de rescriere a unei convingeri limitative despre cum procedezi, când știi ce ar trebui și ce n-ar mai trebui să faci. Apropo de rescrierea acestor convingeri.
Și totuși faci pași înapoi despre cum ai putea privii altfel convingerile limitative, în loc să le mai privești ca pe niște inamici cu care trebuie să te iei la trântă și multe altele pe care te las pe tine să le descoperi. Alexandra, bine ai venit în pauza de bine. Mulțumesc bine, te-am găsit pe tine în dimineața asta.
Mă uit la tine pe ecran că noi ne și vedem că altfel curge conversația, dar mă uit la tine pe ecran și îmi aduc aminte de întâlnirile noastre de kocin care se întâmplau cu noaptea în cap. E 8 dimineața la mine, când înregistrăm 6 dimineața la tine și ziceam înainte să apăsăm pe butonul de înregistrare că dacă nu mă înșeală memoria ăsta este cel mai matinal episod sau cea mai matinală înregistrare de până acum? Vorbim azi despre carieră și
despre blocaje în carieră. Blocaje interne care s-ar putea să ne țină pe loc din punct de vedere profesional și cred că vine într-un moment potrivit că e iunie și oamenii încep să se gândească la vacanță. Să sperăm că s-au terminat și evaluările și toate sursele astea de depresiune și oamenii sunt poate mai deschiși să absoarbă ceea ce o să iasă la suprafață din conversația noastră.
Și pentru că vorbim despre carieră, eu vreau să-ți dau ție microfonul și să te rog să ne împărtășești un pic. Din Povestea ta și a carierei tale și mă refer aici la două-trei momente sau etape importante în călătoria asta profesională care te-au adus în punctul în care ești tu aici și acum în cariera ta. Ceea ce pot spune e că din totdeauna mi-a plăcut să ajut oamenii.
Chiar mă gândesc și când eram copil în școală, după aia când am fost și la primele joburi, întotdeauna eram persoana care când vine cineva nou un job, eu eram acolo zic, uite, uite așa se face jobul, chiar stăteam și mă gândeam să. Eu chiar asta am făcut-o, chiar dacă nu era jobul meu. Eram acolo si hai că te ajut eu și spun ceea ce trebuie să faci
în timp. Eu știam când la un moment dat o să vreau să învăț, să învăț lumea, să împărtășesc cunoștințele mele cu lumea, doar că nu știam cum și asta mi-a venit oportunitate când m-am mutat în Irlanda, prin 2000, în 2020, în 2021 am intrat în snc și chiar în prima zi când ne-am pus noi în fața Camerei și am avut prima interacție cu tot grupul, era acolo un tip care. Mi-a spus că am etcetera și am zis. Eu vreau să fiu ca acest om.
Vreau să fiu în acest job. În momentul ăla, eram ca și analist nu mai contează, dar am zis peste câteva luni. Știu că jobul ăsta o să fie doar vineri Level și cam peste vreo 8 luni miam am muncit foarte mult ca să îi demonstrez la timp ghidul meu că eu pot să fac și prezentări și o să ajut oamenii. Au văzut ei că rolul de analist ok e OK pentru mine, dar eu îmi trebuie ceva mai mult și mi s-a oferit șansa asta. A fost un rol de trainer deschis, am aplicat, am luat.
Chiar după o experiență de sex mai dor și cam asta a fost atunci am avut și sesiuni de coaching în companie și după aia când am terminat jobul la csenger, m-am băgat la cursul de coaching aici în Irlanda și cam asta acum, în momentul ăsta da ă. Profesez ca și trainer, dar și
ca i faci. Sunt foarte curioasa acuma că te uiți înapoi la călătoria asta și abia aștept să descoperim împreună și să ne povestești ce piedici create de tine și de mintea ta ai avut pe drum, dar aș vrea să construim conversația pornind de la sigur Experiența ta, dar vreau să te întreb tu cum știi că ai o convingere limitativă? Cum știi că ceea ce te ține pe loc este o convingere limitativă și cum ai făcut tu să ți le descoperi pentru că asta EO
întrebare. Pe care o primesc de multe ori eu de unde știu că am convingeri limitative? Sigur după Aia vine întrebarea, cum fac să le descopăr pe toate, după care vine întrebarea, cum fac să mă iau la luptă cu ele și să le anihilez pe toate? Pentru mine a fost un pic, au venit așa puțin câte puțin când eu voiam să fac un lucru.
De exemplu, vreau să devin trainer, N-aveam nicio experiență, dar în același timp aveam și convingerea asta că, băi, eu nu pot să privesc în față la foarte mulți oameni în panică, pentru că am avut experiența asta în trecut în facultate am avut o prezentare, țin minte la Facultatea de engleză, Trebuia să mă duc în fața oamenilor și să le vorbesc despre un topic și efectiv n-am putut să scot o vorbă, știam totul în capul meu, dar n-a scos nici o vorbă și atunci a fost
momentul ca eu să fac asta. Când mi-am dat seama de ok, aia A fost în trecut. Asta nu trebuie să fie și prezentul meu, deci vreau să depășesc acele momente pentru că mi se pare că e ceea ce vreau și dacă îi vreau să ajung acolo
trebuie să trec peste frica aia. Pentru că până la urmă, convingerile limitative vin și dintr-o frică, când vine când o convingere limitativă, de ce nu poți să faci aia, Cine ești tu să faci, a ști și când vine vocea aia Vocea întotdeauna o să fie acolo stai un pic de vorbă cu ea, ok, ce vrei să spui cu
asta? Chiar este adevărat sau este doar o chestie prin care am trecut acum câțiva ani, dar nu mai vrem să se mai repete, pentru că până la urmă și convingerile limitative sunt ca un fel de broker acord și se tot repetă, se repetă până când le dai atenție și le zici OK, sunt acum cu tine, hai să vedem cum putem să trecem mai departe peste asta. Și așa mi-am, le-am văzut în Bayonne, le-am luat la rând și evident, mai am și în ziua de azi. Ți-ai ți-ai propus să.
Scapi vreodată de toate. Cred că este posibil, dar încercăm. Încercăm, adică le zic. Când vin le adresă și mergem mai departe.
Îmi place că te aud, povestind și sigur na e Povestea ta și o să te las pe tine să dai din casă ce vrei tu să dai din casă, dar Ascultându te acum și văzând îți parcursul față de atunci când ne-am întâlnit noi în cocină și atunci am lucrat cu niște convingeri împreună, mă bucur să te văd vorbind cu atâta relaxare despre asta și da, cred că este foarte important să ne dezvoltăm abilitatea asta de de a ne observa gândirea ca să putem să avem dialogul ăla despre care ziceai tu să poți
să-mi chestionez să-mi pun sub semnul întrebării toate gândurile. Sunt curioasă, ne-ai împărtășit experiența ta cu vorbitul în public? Asta este o frică comună pentru foarte mulți oameni care ai zice TU că este cea mai recentă limitare pe care ai depășit o din punct de vedere profesional. Cred că a fost gestionarea
conflictelor. Eram întotdeauna genul de persoană care tăcea când era un conflict la muncă ori în viață în viața personală și mereu așa îi lasă că e ok, nu mă confrunt, dar acuma în ultima vreme eu gândesc într-un fel, vreau să și
comunic. La persoana respectivă și să ajungem la un numitor comun pentru că am fost și în terapie și chiar am am descoperit în terapie că la mine era fază că eu aveam stilul de comunicare pasivi destul și eu voiam să merg spre asertivi și persoanele din jurul meu. Unele persoane erau mai mult pe partea asta de agresiv asertiv și atunci eu voiam să mă bag mai mult asertiv, să nu mai tot anul ăsta și cam asta a fost ce în gândirea asta limitativă că voi eu nu pot să gestionez conflictele.
Mie mi-e greu să gestionezi conflicte. Tot așa îmi spuneam în gând. Ai descoperit teama din spate. Da fost o temă de când era mică, pentru că te ferată când erau în
conflict cu cineva sau cineva. Îmi zicea un lucru, eu Tăceam, mă duceam într-un colț și plângea era diferențe în mecanismul meu acuma, chiar dacă mă enervez sau așa pot să mă duc și să plâng că așa îmi libere și eu emoțiile, dar în același timp și vorbesc cu persoana cu care am acel conflict și îi spun, uite, mă simt așa așa așa și vreau să vedem cum putem să ajungem la un numitor comun și mă ajuta foarte mult.
Chestia asta să verbalizez nevoile sunt verbalizezi și gândirea în momentul ăla să nu o țin în mine, că eu întotdeauna eram genul de persoană care o țineam în mine las las ca duke toate știi și până la urmă am zis de ce să le știe pe toate. Hai să le scot afară să nu le țin doar în mine și că asta așa a fost și la muncă când am avut conflicte cu colegi sau așa și nu-mi plăcea atitudinea lor și rămâneam așa cu un gust amar și am zis, trebuie să vorbesc chestia asta.
Pentru că tu spui că dacă taci trece și eviți conflictul, dar în interior rămâi și. Judeci pentru că n-ai fost în stare să-ți iei apărarea să spui ce ai vrut și rămâi cu amărăciunea asta. Că da, aș fi putut să fac, poate ceva, dar n-am făcut-o. Deci practic apăreau conflicte, mă gândesc la alexandra mică, Făceam vreo boacănă sau mai știu eu? Te retrăgeai și sunt curioasă în momentele alea în care tu erai acolo singură. Îți era teamă de respingere. Îți era teamă să nu fii
judecată. Da asta a fost o mare ăă. Cam asta a fost frica cea mai mare să nu fiu respinsă întotdeauna și când eram în când m-am mutat în Spania. La un moment dat am băgat așa într-un grup de oameni care trebuie să mă să spun cuvântul în română mold. Să te mulezi. Da să mă mulez, exact vom vedea cuvântul. Trebuia să mă mulez pe cum era tot lumea în jurul ăla și eu eram în momentul ăla în gândul
meu. Nu am nimic în comun cu oamenii ăștia, dar ca să nu fiu respinsă și să am și eu niște prieteni, mai ales că ajunsesem într-o țară 9. Omule și eu, după cum sunt ei, chiar dacă eram gânduri, eram
aha. Asta da asta a fost cam când aveam vreo 14, 15 ani până când pe la vreo 20 am ieșit din grupul ăla m-au și mutat din zona unde stăteam și el a fost momentul cel mai bun din momentele cele mai fericite din viața mea, când m-am mutat de acolo că oarecum am scăpat și din grupul ăla și eram așa, adică numai influențe ciudate în jurul meu. Că asta a fost și cred că sursa să nu fiu respins acuma, nu mai am treabă. Aceeași teamă crezi că era și când venea vorba de vorbitul în
public. Da cu siguranță pentru că atunci când vorbeam și la școală, eu am avut și un mare impediment verbal. Când eram mică, nu puteam să vorbesc așa gen coerent sau să vorbesc fluid pentru că mă bâlbâiam foarte mult și asta a cauzat în școală copii să râdă. E așa, era era pe timpuri. Nu știu cum e acum, dar sper să nu mai fie așa cum erau vremuri când eram eu la școală, dar.
Da asta a fost să nu râdă lumea de mine, că vai dacă mă, păi dacă nu știu ce și până la urmă chestia asta și cu bubuitul am lucrat și în terapie și în coaching și tot așa am reușit să o verbalizezi afară. S-o scot și să zic, păi cum pot să schimb asta pentru că nu mai vreau să fiu fata care bâlbâi știi la modul ăla zic, vreau efectiv să pot să comunic tot ceea ce vreau și să și să aibă și un impact asupra asupra
persoanei pe care o ajut. Ne-ai povestit și de cum ai depășit teama asta de a vorbi în public și cum ai rescris tu convingerea că tu nu poți face asta, ne-ai povestit și despre cum ai învăța să fie asertivă și să dai voce gândurilor tale atunci când nu ești de acord cu niște păreri. Știi ce mi-ar plăcea să-mi povestești din experiența ta că
așa e foarte simplu. Acum ne uităm în urmă și tu și eu și putem să găsim o grămadă de exemple de credințe sau convingeri limitative pe care le-am rescris, toate bune și frumoase, dar și tu și eu știm că mai ales atunci când vorbim de niște convingeri formate din copilărie, pe care noi le-am tot repetat inconștient. 20 și 30 de ani, poate și mai mult cumva există așteptarea asta că odată ce am pus lumina reflectoarelor pe convingerea respectivă gata acum am văzut-o acum de mâine.
O să fac altfel sau o să fiu altfel. Ceea ce nu se întâmplă, dar noi avem totuși această așteptare irațională, cumva și m-aș bucura să ne împărtășești ce faci sau mă rog, făceai în momentul în care da conștient ai înțeles că ai o convingere limitativă, rațional, știai ce aveai de
făcut, ce să nu mai faci? Ai făcut și niște progres și la un moment dat fără number of sens faci pași înapoi pentru că experiența mea, cel puțin asta era ea cu un pas înainte, 2 pași înapoi este cât se poate de aplicabilă și asta poate să vină cu dezamăgire cu frustrare, cu învinovățire, cu autocritică. Evident că nu mi-a ieșit, da? Ce credeam eu că o să se întâmple, cum gestionam momentele astea de o să-i zic regres, deși nu e neapărat un regres, este parte din proces.
Acum câțiva ani când mi se întâmpla chestia asta, mă judeca muzica. Deci nu poți să faci asta acum e momentul să te faci, să zic ok, am făcut progresul ăsta. Am făcut chestia asta care n-a nu trebuia s-o fac, dar riscul de des mergem mai departe și încerc întotdeauna să fiu mai blândă cu mine. Ceea ce mi-a fost de când mă știu, am încercat să fiu blândă cu mine cât de cât, dar în 2025 am am reușit să fiu mult mai blândă cu mine.
Asta mi-a fost și un obiectiv pe care am vrut să-l am în 2025, să fiu mai blândă cu mine și să nu mă mai judeca atât de mult și încerc întotdeauna când văd că fac un lucru care. Poate nu e ceea ce versiunea 2 cu zero. Alexandra ar face mă uit la mine ca și cum aș fi human și să mă gândesc, ok, e normal să greșești din greșeli, învățăm dacă nu am greșit, atunci n-am învățat nimic și la muncă. De multe ori, când cineva greșește, le zic întotdeauna dacă greșești e OK. Păi dacă nu?
Poți să le spui altora decât să spui ție. Știu, dar încerc să-mi iau să-mi aplic și eu vorba asta, știi? Dacă greșești e OK. E un proces până la urmă, nu trebuie să mă compar cu nimeni. Asta e cel mai important să nu mă compar cu nimeni. Asta a fost o lecție foarte mare pentru mine. Să nu mă compar cu cei din jurul meu, pentru că fiecare experiență unică și am descoperit o asta pe propria mea piele.
Nu pot să mă compar cu x ulescu, care are 10 ani de coaching cu mine, care poate am 2 ani și 4 ani de training. Tot lifan, pentru că încă ne ghete, dar trebuie să parcurgă acest proces care îi parte din creșterea mea și am ajuns să fiu chiar ok. Chestia asta. Bine dincolo de faptul că n-are niciun rost să stai să te compari și omul care are 10 ani de experiență, a început de la zero. A început fără nici un an.
Și-a trecut prin tot felul de experiențe în călătoria asta, lucruri pe care atunci când le comparăm și ne comparăm în momentele în care 9 nu ne e bine, că dacă ne e bine, ne vedem frumos de ale noastre sunt lucruri pe care tindem să le uităm în momentele respective. Deci cumva ce te aud eu pe tine spunând este că în momentele în care, deși știi că EO convingere știi rațional ce ar trebui sau n-ar trebui să mai faci? Și totuși faci pasul ăla în spate.
Pe de o parte, o să încep așa de la coadă la cap ai zis. E important să îmi ofer blândețe și asta EO călătorie în sine, să înveți să-ți oferi blândețea și înțelegerea pe care le oferi și altora în jurul tău și ai mai zis ceva și anume că te uiți și la progresul făcut, pentru că de multe ori, în momentele astea, cum i-am zis eu de regres e foarte ușor să ștergi cu buretele, tot progresul pe care l-ai făcut și să te concentrezi doar pe acel mic, pas înapoi pe care.
Se întâmplă câteodată să îl faci și am simțit nevoia să subliniez asta că eu observ foarte mult în jurul meu tendința asta de a fi tot timpul. Concentrați concentrate pe ceea ce încă nu am reușit pe ceea ce încă nu avem pe ceea ce încă nu
s-a întâmplat. Chiar dacă poate am parcurs deja 3/4 de drum e ca și cum tot ce am parcurs până acum, este egal cu zero și avem veșnica nemulțumire că încă n-am ajuns cu ghilimelele de rigoare, încă n-am terminat, încă n-am reușit blândețe și. Focus și pe progres și pe ceea ce a mers bine, ca să fim mai obiective. Dacă te gândești la toată experiența ta de până acum în ceea ce privește convingerile limitative, ai zis ai lucrat și în coaching ai lucrat și în terapie.
Plus ai trecut prin școala de coaching care te trece prin tot felul de încercări și pe lângă meseria asta descoperi foarte multe lucruri despre tine. Așa ce ți ar fi plăcut, mă gândesc acum la cineva, deschide o paranteză, mă gândesc acum la cineva care poate e în punctul ăla în care abia începe să. Exploreze ideea asta de convingeri limitative și să devină mai conștientă de existența lor și de faptul că practic sunt doar niște povești super exersate în capul nostru.
Și întrebarea mea, e ce ți? Ar fi plăcut ție să știi sau să afli mai devreme despre convingeri și despre rescrierea lor? Cred că conceptul sută de convingeri limitative eu le-am l-am descoperit.
Cred că acum vreo 5 ani, dacă ar fi să mă duc așa înapoi 5 ani, ceea ce aș fi vrut să știu unii atunci ei că pot schimba sunt în stare să schimb acea convingere limitativă și să nu rămân blocat acolo pentru că e foarte ușor să spui, e așa, sunt eu și să rămâi acolo și să zici așa sunt eu nu pot să fac asta, ăsta e lucrul cel mai ușor care îl putem face să acceptăm situația exact așa cum e, dar înăuntru tău în sinea ta să știi că vrei mai mult.
Știi să știi că poți mai mult, dar acolo, deci în sufletul să fie că vrei mai mult, dar acolo în cap să spună, nu, nu stai acolo că nu e. Suntem pericol și să fie discrepanța aia între cele 2 știi creier și suflet în care s-o lași așa și să nu faci nimic. Eu când mi-am dat seama că eu am dorința asta arzătoare de a ajuta oameni și vreau să fac chestia asta.
Când mi-am propus, vreau asta, mi s-au deschis portițe le și am zis ok intru aici intră aici intră aici și tot așa, când îmi ziceam că vai nu pot face că sunt, nu pot să vorbesc în public, nu? Nu pot să fac asta că n-a rămas lumea, o să râdă de mine sau nu se pot să fiu în stare să fac asta, da, nu mi s-a deschis nici o poartă, pentru că eu nu eram dispusă să merg acolo și atunci când nu ești dispus să mergi acolo, evident ușile an, chiar dacă îți vor apărea ele așa un
pic. Tu o să mergi acolo pentru că să zici că nu meriți. Și atunci, în momentul în care decizi că băi eu merit să merg acolo, vreau să fac aia puțin câte puțin oportunități vor apărea. Eu mi-am dat seama de la bun început de când am început, atunci în 2021, țin minte când ne-am pus pe vision board că
vreau să muncesc de acasă. Am pus o poză cu o fată care muncește de acasă Tata și începusem un job într-un magazin aici în Irlanda și fix în prima zi m-au sunat cei de la Xanthi și mi-au zis, uite, avem un job care poți să muncești de acasă, dacă vrei. Eram atunci, dar eu doar ce am început un nou job si cum le zică. Că uite, am început azi la tine, da, o să încep un alt job în
altă parte. Știu ce fac aici în momentul am zis OK, Hai că fac interviu, vedem până unde mergem sta văd eu evident, nu am făcut interviu, m-au luat între săptămânile alea și la Iași și în mulțumesc pentru toate, dar eu am plecat și bine că am făcut-o pentru că în momentul ăla cum am zis înainte faptul că am intrat în accidentul, mi-a deschis Poarta să devin și trainer și se descurcă și lumea coachingului și toate. Toată lumea asta care mi-a arătat exact ceea ce vreau să fac în viață.
Dacă nu ajungeam acolo, probabil că aproape că aș fi ajuns tot aici, da, poate pe alte căi sau cine știe, dar da. Și ce ușor ți ar fi fost să rămâi cu gândul ăla? Păi cum doar ce m-am angajat, cum să le spun, dar ce o să zică despre mine, dar nu-i frumos să faci așa ceva? Asta gândim de foarte multe ori când ni se oferă alte oportunități. De ce era deja? Am început aici jobul ăsta las că stau aici și o purtată aia care poate sa ă a venit acolo. L-au și tata și s-a zis Hei, nu
fi vrei să vii aici? Poate că era șansă pe care tu o vrei sau nu s-o iei. Deci ți ar fi plăcut să știi despre aceste convingeri limitative, că nu ești chiar atât de neajutorată în fața lor că ai puterea să le schimbi. Și pentru că zici că de când erai mică știai că tu vrei să împărtășești cunoștințe și să să-i înveți pe alții. Și Uite, ești în postură de trainer și de coci. Hai să ne gândim un pic la oamenii care ne ascultă.
Ce ai vrea tu ca oricine ne ascultă acum să știe despre depășirea sau rescrierea acestor convingeri limitative. Ce, aș vreau să știe audiența noastră în momentul ăsta e că convingeri limitative vine atunci când ai o dorință foarte mare în suflet. Care crezi că nu e pentru tine, dar e pentru tine. E un semn atunci când ziceai că atunci când tăiat aș vrea să merg acolo, nu se poate să meargă acolo, să treacă peste frică ea. Pentru că atunci când ți-e frică ăla e un semn foarte mare de
auto depășire. Și în același timp, să fii recunoscător recunoscătoare pentru tot ce ai trecut. Și să știi că ceea ce îți dorești e posibil, pentru că recunoștința și dorința merg de mânuță în amândouă și depinde foarte mult de tine să ai puterea să treci peste convingerea pentru că convingerea pe care o am eu sau 2 ai tu sau poate are altcineva e acolo să ne spună, ok, s-a întâmplat ceva în trecut. De aia E și acolo, pentru că
poate să vină de foarte devreme. La mine au venit foarte devreme, dar asta nu. Se întâmpla ceva în trecut. Drept urmare, eu convingerea. Sunt aici să te protejez. Dar nu. Contează dacă tu real ai nevoie de protecția asta eu sunt aici. Da. Practic, ceea ce te aud spunând este că e important să rescriem povestea asta că dacă mie frică, dar poate eu obișnuiam să spun că dacă mi-e frică, înseamnă că visul ăsta nu-i pentru mine și s-o înlocuiesc. Dacă mi-e frică, e semnul că
sunt pe direcția bună. Uneori da e și chestia că ceea ce crezi despre tine ca mai au să te duci să faci pe mai departe asta e pe aici. Cred cu desăvârșire. Întotdeauna am crezut că ceea ce gândești, ceea ce simți o să fie de consecință la ceea ce o să facem.
Partea asta de identitate, de unde derivă mai în setul felul în care gândești felul în care simți sau felul în care îți dai voie să simți și ce faci cu ceea ce simți și cum acționezi mi se pare una dintre cele mai valoroase lucruri pe care poți să le adresezi când vine vorba de visurile tale de potențialul tău de a face lucrurile pe care ai venit tu pe lumea asta să le
faci. Doar că apropo de uși deschise ușile alea se deschid, cred eu sau le vezi că s-au deschis atunci când din punct de vedere al identității. Devii persoana care poate să le treacă pragul care poate să pășească prin ele. De asta în ultimii ani o foarte mare parte din munca mea este centrată pe zona asta de identitate și de self perception, pentru că de aici
pleacă totul. Dacă eu spun toată ziua despre mine, că nu pot că nu merit că lumea asta e un loc periculos, că mai sunt alți, căci în lumea asta, deci ce șanse am eu să să fac ceva în zona asta? Riscul este foarte mare, să nu fac nimic sau să rămân în pătrățica mea acolo și e păcat, pentru că apropo de suflet sunt vise sau visuri, cum vrei să le zici? Care rămân încuiate acolo și se transformă mai încolo în viață. Când ne uităm în urmă, se transformă în regrete și e păcat.
Asta am învățat-o și eu. Ai lăsat deja 2 idei importante, apropo de ce ți ar fi plăcut ție să știi despre convingeri și anume că avem capacitatea sau puterea de a le rescrie și apoi
ce le-ai recomanda oamenilor? Apropo de cumva repoziționarea față de fricile pe care le au. Dacă ar fi să te întreb aici și acum ce îți zice ție sufletul să împărtășești ca adevăruri evergreen, dacă e să ne gândim la cele 3 adevăruri care stau în picioare și azi și o să stea în picioare și peste 5 ani și peste 10 despre convingerile limitative și impactul lor asupra carierei, că noi astăzi pe astea ne-am concentrat
împreună, care ar fi acele idei? Ideea numărul unu e atunci când schimbi o convingere schimbi și modul în care te prezinți în lume. E foarte important să adresez convingerea ea și s-o faci bazându te pe versiunea pe care tu vrei să o ai în momentul de față nu mai contează ce a fost în trecut. Trecutul e doar o lecție învățată și trebuie să mergem mai departe.
Ei, da. Dacă vrei să mergi mai departe, trebuie să treci un pic peste niște chestii care au fost în trecut și să nu le lași să se termine viitorul pentru că e foarte ușor să rămânem acolo blocați cum am zis și anterior.
Un alt adevăr ar fi că aceste convingeri se formează destul de devreme din copilărie, dar trebuie să fim și recunoscători pentru că acele convingeri în momentul în momentul ăla au fost acolo pentru un scop și să fim recunoscători recunoscătoare pentru toate experiențele pe care le-am făcut.
Dacă nu ai fi trecut acolo, nu ai fi ajuns persoană care ești azi eu întotdeauna spun asta pentru că eu știu din propria experiență, dacă nu aș fi trăit, poate în Madrid timp de 16 ani, poate nu aș fi fost persoana care sunt azi pentru că nu aș fi trecut prin toate experiențele alea cu grupuri în care nu mă simțeam eu. Bine că toate experiențele care da și joburile pe care le-am avut și ajutăm lumea, chiar dacă nu eram în scop de 3 ori, dar am văzut că ăsta e drumul meu,
chiar dacă nu o făceam oficial, dar au fost acolo și experiențele de ne ajută. Ceea ce vreau să zic e atunci când găsești o conducere limitativă, dacă crezi că nu poți singur, poți să te duci să la cineva care să te ajute să-ți oglindești de aceste convingeri, cum ar fi un coș, cum ești tu cum sunt eu și alți profesional din din lumea asta. Al 3-lea adevăr ar fi ceea ce gândești va deveni realitatea ta. Întotdeauna am crezut asta și am
experimentat-o pe pielea mea. Deci dacă eu am gândit un lucru negativ, după aia s-a întâmplat acel lucru. Și făceam ziceam uite, vezi? Dar în timp, dacă s-a întâmplat aici. Dacă eu am verbalizat, am gândit-o, e și normal să fi întâmplat în momentul de față, întotdeauna gândesc mai pozitiv și realist în același timp, dar pozitivi cel mai mult. Ceea ce vreau să se întâmple.
Că se întâmplă într-un fel sau altul sau poate că nu se întâmplă încă pentru că de multe ori vrem să se întâmple acum și imediat de foarte igl, dar să avem răbdare. În timp ce vorbeai despre adevărul ăsta, al 3-lea care e de top pentru tine cu ceea ce gândim devine realitate și că vorbeam mai devreme despre identitate și vorbeam de alexandra de azi față de Alexandra de acum mai mulți ani e și vorba aia că Alexandra de mâine este rezultatul deciziilor
pe care alexandra de azi. Și mi-a plăcut diferența asta de nuanță între da am descoperit o convingere sau o frică și vocea interioară, în loc să zică, da, evident că n-ai reușit sau evident că nu ești în stare la ce te așteptai când ai atâtea zeci de ani de atâția zeci de ani, de dovezi să zici, da ai dat o în bară sau nu ți-a ieșit sau, dar dintr-un spațiu cumva un pic mai obiectiv sau un pic mai detașată de ideea de identitate, că așa sunt eu și că atâta am putut și.
Cred că ăsta e un switch foarte important, chiar dacă pare să fie neimportant și atât de mic că e nesemnificativ. Mie mi se pare că switch-ul ăsta e foarte mare, pentru că de aici eu pot să exersez mușchiul ăla de obiectivitate și să pot să mă gândesc fără să mă învinovățesc la cum am contribuit eu la o anumită situație, dar nu din spațiul ăla că scot biciul și mă pedepsesc, ci la modul obiectiv și realist ce am făcut sau n-am făcut de am ajuns aici, pentru că de aici.
Aia pot în mod evident să văd ce trebuie să fac diferit dacă vreau să obțin un rezultat diferit și să ajung la am dezvolta acea capacitate de self leadership. Apropo, de ce împărtăși site-ul mai devreme?
Ce aș fi vrut eu să știu despre convingeri este că nu sunt neputincioasă în fața lor, că am puterea să le schimb, iar pe mine, apropo de ce ziceai tu că e top pentru tine un moment foarte important de cotitură, nu mai știu câți ani sunt mulți a fost în momentul în care am încetat să mă uit la aceste
convingeri ca la ceva negativ. În momentul în care eu mi-am schimbat cumva cadru de referință și am zis, OK, da, poate nu îmi place cum sună povestea pe care mi-o spun în capul meu, dar ea există pentru că la un moment dat am avut nevoie de ea să mă țină seif în niște situații am putut să lucrez cu convingerile pe care le descopeream și care erau prezente cu mine la un moment dat, să lucrez cu ele dintr-un spațiu de acceptare pentru că foarte mulți oameni cu care eu
lucrez la început vin dintr-un spațiu de luptă. Da. Eu vreau să mă lupt cu fricile, eu vreau să le anihilez cum am zis mai devreme în conversația noastră și odată ce te pui într-o postură de luptă, înseamnă că omul omul cu ghilimele, dar cu cine te lupți este un oponent redutabil, pentru că altfel, dacă n-ar fi forțos și puternic, n-ar fi vorba despre luptă și apoi vorbim despre minte conștientă versus subconștient, care oricum știm că ne gestionează și ne conduc în cea mai mare parte a
zilei și cumva când ne punem în postura asta de luptă, cum lupta e pierdută din START? Pe mine m-a ajutat enorm să plec dintr-un spațiu de stat de acceptare și nu zic că mi-a ieșit de fiecare dată și la fel ca tine nu-mi propun. Nu știu dacă în viața asta nu știu câte de convingere o să mai
descopăr. N-am niciun fel de obiectiv legat de a le descoperi pe toate și de a le rescrie pe toate, plus că mie mi s-a întâmplat ca anumite convingeri cu care am lucrat și pe care aparent le scrisesem la un moment dat când am trecut eu la un alt nivel în business, de exemplu, să se reactiveze. Îți fain pentru că oricum sunt
mai echipată. Am experiența de a fi lucrat deja o dată cu ea. Știu că am generat suficient de multe dovezi care nu mai susțin această convingere și partea de rescriere merge mult mai repede, dar da, cum ziceai și tu niște cuvinte cheie aici în povestea asta sunt blândețe răbdare, e un proces. Eu. Ok. Știi din spațiul ăsta, dacă tot vorbim despre acceptare, despre blândețe, despre bunătate, cum arată pentru tine o pauză de bine?
De afară, de sesiuni de coaching și podcastul înregistrate la 6 dimineața la tine. Care este o foarte mare plăcere pentru mine, adică eram foarte entuziasmată pentru mine o pauză de bine, ar arăta gen să mă duc în pădure și să mă plimb pe
acolo. Dacă așa un fel de folos Beijing pentru mine să mă uit așa la sud, în sus, la cer și la copaci, cum se mișcă e pentru mine foarte relaxant, iar o altă pauză de bine ar fi să-mi pun muzică la maxim și să dansezi prin casă de nebuni chiar îmi face foarte bine. Când am așa vreau un boost de energie, o fac destul de des.
Unde te găsesc oamenii online? Pe linkedin am alecsandri scria dacă vor să mă caute acolo sau pe instagram profilul meu de coaching, care este de anul trecut l-am setat, e Harmony șef, deci nu pot găsi acolo. Am început să postez mai des și da bine să fac asta. Și mă bucur de fiecare dată când văd ceva postat de tine prin prisma călătoriei de coaching pe care am parcurs-o noi împreună, acu ceva timp. O să las link către link din și către către instagram în
descrierea episodului. La final, mai vreau doar să îți mulțumesc pentru mine. Real a fost o pauză de bine. Vreau să-ți mulțumesc pentru deschiderea cu care ai împărtășit bucăți din Povestea ta și unele dintre ele nu erau neapărat confortabile. Asta cred că le face cu atât mai valoroase pentru cine ne ascultă.
Îți mulțumesc pentru doza de normalitate pe care a dus-o când vine vorba de convingeri limitative și de ce înseamnă să lucrăm, să ne dăm la o parte din calea noastră și pentru energia asta foarte chill. Cu care te-ai conectat astăzi? Și asta cred că a făcut ca virgulă conversația noastră despre un subiect sensibil. Ca să zic așa, e normal, dar e sensibil. Totuși cred că asta face să fie mai digerabilă, mai ușor de ascultat și mai dătătoare de
curaj pentru cine ne ascultă. Și eu îți mulțumesc foarte mult pentru timpul pe care mi l-ai acordat și spațiul pe care mi le-ai oferit. Și da, sper ca această conversație să fie una de folos pentru cei care ne ascultă. Asta a fost pauza noastră de bine de azi.
Așteptăm curioase să ne spui dacă episodul chiar ți-a ieșit în cale într-un moment în care aveai nevoie de el și ce ți-ai luat valoros din conversația noastră, așa că nu ezita să ne scrii și îți mulțumesc că alegi să distribui episodul către persoanele cărora crezi tu că le-ar putea fi de folos ideile din acest episod? Pe alexandra o găsești PE instagram și pe lighting și așa cum știi, găsești linkurile în
descrierea episodului. Eu îți mulțumesc că ai rămas cu noi și azi până la final și până la următoarea pauză de bine pe care ne-o luăm împreună, ține minte că și tu ai puterea să-ți creezi o viață pe care s-o iubești și un joyful business care să se integreze armonios în ea și sunt aici să te ajut să faci asta. An.