Salut sunt Cristina oțel, trainer, Live designer, coș și antreprenor și ajut femeile să se elibereze din strâmtoare a vieții care le-a rămas mică și să-și creeze una care să le vină ca turnată. Pauza de bine e un podcast de live designer în care te invit să te întâlnești cu tine, să-ți antrenezi mai în setul de creștere, să te împrietenești cu emoțiile tale, să-ți amplifici starea de bine și să-ți
îmbunătățești obiceiurile. Împreună cu invitații mei, te echipăm cu ideile și instrumentele de care ai nevoie ca să-ți crești încrederea în tine, să-ți transformi viața de la interior spre exterior și să atingi succesul, așa cum arată
el pentru tine. B. Salut acum 2 zile a fost ziua mea și mă bucur să sărbătoresc în continuare de astă dată printr-o pauză de bine cu tine și să vorbim despre ceva ce în diverse conversații în ultima perioadă îmi tot iese în cale, dar vreau să-ți dau un pic de context înainte și să construim conversația împreună. Acum 11 ani am început o tradiție de ziua mea, aceea de a scrie o listă cu atâtea motive de recunoștință.
Câți ani împlinesc când am făcut chestia asta pentru prima oară îți dai seama că nu mi-am propus să devină. O tradiție, dar s-a simțit atât de fain că l-am tot repetat și hardware. 11 ani mai târziu, credeam că pe măsură ce vor trece anii și numărul de motive de recunoștință o să tot crească. Va deveni mai greu sau din ce în ce mai greu să găsesc atâtea lucruri faine pe care să le
scriu? Dar uite, am ajuns la 42 de motive anul ăsta și le-am găsit cu ușurință, ba chiar am găsit mai multe despre cum am început eu exercițiile de recunoștință. Cum l-am făcut alături de sute de alte femei după ce le-am făcut de mai multe ori pe cont propriu? Ce beneficii mi-a adus și de ce îți recomand și ție să creeze o practică A ta de recunoștință? Să știi că am povestit pe larg. În episodul 152, n-o să mai reiau lucrurile astea acum, dar te încurajez să mergi și să asculți.
Episodul s 52 promit că o să te ajute ei ce am conștientizat recent este că, prin acest obicei pe care mi l-am format prin faptul că îmi antrenez de atâta timp mintea să găsească lucruri bune în viața mea, mi-a mărit capacitatea de a sta cu bucuria cu mândrie a reușitelor. Celebrarea victoriilor de orice proporții sau dimensiuni este ceva în care cred puternic clientele mele. Știu asta o trăiesc pe pielea
lor. Am postat la un moment dat, inclusiv un story în care m-am întrerupt din sport, când o clientă mi-a scris despre un succes mare al ei pe care și-l dorea de care avea nevoie și am creat acolo un spațiu mic în care să sărbătorim împreună. Îmi încurajez și copiii să facă asta îmi încurajez soțul să facă asta chiar de ziua mea. Marți stăteam la povești cu el despre experiența lui de la formarea de tren de trainers, pe care tocmai a încheiat-o și
despre prezentarea lui finală. Examenul final de la formare și mi-a povestit ce feedback fain sau incredibil de fain a primit și de la trainer și de la colegii lui de grupă.
Și cum în paralel, deși veneau toate laudele astea toate felicitările către el. Mintea lui se concentra pe ce n-a mers bine, după părerea lui, ce îl frustrează vizavi de prestație regrete, unde ar fi putut face ceva mai fain sau mai bine și l-am întrebat cum a sărbătorit el succesul acestei prezentări și succesul absolvirii unui curs pe care
și-l dorea de mult? Nici cum asta a fost concluzia că ar fi putut să-și țină mult mai mult spațiu pentru aș da voie să se bucure de toată experiența nu doar de victoria finală și am ținut un pic de spațiu împreună la masă, de ziua mea news săptămâna trecută, ca să-ți dau alt exemplu, mi-am întrebat urmăritorii de pe instagram în stories care e cel mai mare motiv al lor de mândrie din ultimele luni, conversația plecase de la încheierea primului an de colaborare în
coaching cu una dintre clientele mele și cu niște conștientizări. Care ea le-a împărtășit cei de acolo, s-au născut câteva
conversații în mesaje private. Am întrebat cum au sărbătorit acele succese și un răspuns pe care l-am primit de la mai multe persoane a fost din categoria nu prea obișnuiesc să sărbătoresc mai degrabă mă critic pentru ce nu mi-a ieșit și dacă stau bine să mă gândesc, nu trece săptămână în care în coaching master Manson cursuri, dacă se potrivește să fie mastermind și cursuri în săptămâna respectivă, ideea E că nu lipsește conversația asta multora dintre clientele mele le este greu.
Să stea cu bucuria și cu mândria reușitelor lor. Parcă succesele astea sunt niște cărbuni încinși și trebuie să treacă cât mai repede peste ei, ca să nu se ardă la tălpi. La fel cum pauza e mai degrabă văzută ca o pierdere de vreme decât parte importantă a performanței.
Succesul și celebrarea lui sunt uneori văzute, fie ca laudă și ni s-a spus încă de când eram copii că lauda de sine nu miroase a bine, nu fie ca ceva ce ni se urcă la cap și ne vom culca pe o ureche sau ca pe un precursor a ceva rău. Mulți oameni trăiesc cu convingerea că după un lucru bun urmează sigur, unul rău. Și atunci, în loc să se bucure de ce a fost bun deja se pregătesc că acuma pică cerul peste ei. Dar asta cu bucuria cu mândria
reușitei a sărbătorii un succes. Nu înseamnă nici că ne lăudăm nici că pierdem vremea, nici că nu mai creștem. Înseamnă că onorăm procesul, că ne recunoaștem meritul, că integrăm călătoria, că recunoaștem cine am devenit în
proces. Înseamnă că tot am vorbit despre a ne da spațiu în episodul trecut, să ne dăm spațiu să simțim și să stăm cu bucuria cu mândria cu binele, în loc să galopăm pur și simplu către următorul obiectiv și apoi după următorul și tot așa, și în alergarea asta facem noi cumva să ne și biciuim pentru tot felul de neajunsuri pe care le percepem. Hendrix numește asta apar limit problemă că uneori când ne e prea bine inconștient, facem ceva să ne sabotăm, să stricăm momentul, de ce?
Pentru că nu suntem obișnuite cu prea mult bine ne sperie. Se pare suspect fiecare dintre noi are un termostat interior care indică nivelul de iubire, de succes, de bucurie, de creativitate pe care ne dăm voie să le experimentăm când depășim valoarea la care e setat termostatul, facem ceva care să ne saboteze, astfel încât să revenim în zona familiară în zona unde ne simțim în siguranță.
Termostatul e reglat în copilărie înainte să putem noi să luăm decizii, dar vestea bună este că ne putem extinde capacitatea de a ne simți bine puțin câte puțin de fiecare dată. Când ne dăm voie să ne bucurăm conștient de banii pe care îi avem de iubirea pe care o simțim de creativitatea de care dăm dovadă și așa mai departe. Când te simți prea bine, mintea ta creează gânduri care te fac să te simți mai rău. Nu se poate să mă simt așa de
bine, dar nu e corect. Nu merit eu am altcineva n-are practic pașii înainte, mai ales cei mari sunt urmați de pași înapoi. Progresul e urmat de regres ca și cum ai întins un elastic prea tare și se contractă mergi înapoi, de unde erai sau poate uneori chiar mai în spate. Uneori când vine vorba de succes, în loc să celebrăm, în loc să ne dăm voie să simțim și să integrăm bucuria. Mutăm focusul rapid, fie pe ce lipsește, fie pe ce putea fi
făcut mai bine. Începem să ne comparăm să punem presiune, să trecem la următorul nivel fără să respirăm în etape. Putem să facem un exercițiu, gândește-te la o victorie recentă pe care ai avut o poate să fie ceva mic. Nu trebuie să te gândești la ceva grandios. O reușită ți-ai dat spațiu să te bucuri de ea și dacă da, după cât de minute a intervenit vocea critică, n-am zis ore, n-am zis zile, n-am zis săptămâni după câte minute a intervenit vocea
critică. Experiența mea, apropo de ziua mea și tradiția pe care o am an de an de 11 ani încoace, îmi arată că recunoștința practicată constant devine cam fete. Exercițiu de expansiune când vine vorba de asta cu emoțiile astea faine ne învață, nu doar să vedem sau să observăm ce e bun și bine, ci să primim ce e bun, să stăm mai mult cu ce e bun să prelungim bucuria, mândria și nu asta nu înseamnă că ne culcăm pe o ureche, înseamnă că ne construim un spațiu interior în care să simțim.
Bucurie fără vină să simțim mândrie fără rușine sau mulțumire fără grabă. Să sărbătorești succesele nu înseamnă că pierzi vremea că vei rămâne în urmă, că te culci pe o ureche, că te lauzi, înseamnă doar să te onorezi.
Hai să ne întoarcem la tine, te invitam un pic mai devreme să te gândești la o victorie recentă pe care ai avut o și te-am întrebat în ce măsură ți-ai dat spațiu să te bucuri de ea, respectiv după cât timp a intervenit vocea critică, vreau să te rog să aduci înapoi în prim plan.
Succesul la care te-ai gândit încă o dată nu trebuie să fie ceva măreț, poate să fie și un succes mic sau relativ mic ceva ce poate îți spui, apropo de convingeri și povești pe care ni le spunem că este prea mic ca să fie sărbătorit despre ce era vorba, care e reușita propriu-zisă. Cum te-ai simțit când ai terminat activitatea sau când ai primit? Nu știu un răspuns pozitiv pe care îl așteptai sau pe care poate nici nu-l așteptai și tot l-ai primit. Dar cum te-ai simțit?
Ce abilități de ale tale ai folosit și au contribuit la acest succes. Ce ai făcut diferit sau curajos, poate care a contribuit la reușita asta? Ce ai îndrăznit să faci diferit care a contribuit la reușita asta? Poate că actul tău de curaj a fost să ceri ajutor. Ce simți în corp acum când îți dai voie să stai cu această victorie fără să fugi la următorul obiectiv sau task. Poate simți rezistență, poate îți vine să te ridici fizic de pe scaunul pe care stai.
Poate că simți o căldură în interior, îți pun întrebările astea ca să-ți facilitez spațiul ăsta pe care să ți-l oferi și să-ți pui genul de întrebări pe care poate altfel, pe cont propriu nu ți le-ai pune? Dar răspunsurile tale nu sunt bune sau rele ele. Pur și simplu sunt și poți de acolo să le iei ca pe niște indicii ca pe niște firimituri pe care să stai să le urmezi și să vezi unde te duc.
Și încă o întrebare pentru tine, ce vrei să-ți amintești despre tine din acest moment de reușită? Asta te ajută să ancorezi și partea de identitate de cine ai devenit în proces ta ce fel de persoană ești în ochii tăi acum? Că ai avut acest succes? În loc să te concentrezi doar pe ceea ce ai făcut? Încă o dată te cheme, dă-ți spațiu sincer decât să faci exerciții în grabă.
Mai bine nu îl fac deloc dacă apare ceva relevant sau neașteptat, poți să și notezi de fapt, dacă îți place să scrii și ești prietenă cu gerling ul, asta este o ocazie foarte faină, să petreci niște timp cu tine. Îți mai las o dată întrebările despre ce era vorba, care e succesul concret la care te gândești? Cum te-ai simțit când ai terminat activitatea sau când ai primit acel? Răspuns pozitiv. Ce abilități de ale tale ai folosit și au contribuit la acest succes.
Ce ai îndrăznit să faci altfel diferit care a contribuit la reușita asta. Ce simți în corp acum, când îți dai voie să îți amintești să retrăiești și să stai cu această victorie fără să fugi după următorul obiectiv sau task? Ce vrei să-ți amintești despre tine din acest moment de
reușită? Dacă episodul ăsta a atins ceva în tine, ai încredere în ceea ce simți, poate că e timpul să faci o schimbare în felul în care te raportezi la succes la celebrarea reușitelor tale, la abilitățile tale la ce poți și
cum te raportezi la tine. Dacă ești într-un moment în care vrei să-ți onorezi procesul, să ieși din goană și de pe pilotul automat și să construiești într-un spațiu de autenticitate, de intenție și de aliniere, nu știi cum să faci asta și simți că ai nevoie de sprijin ca să poți face tranziția într-un mod în care să și reziste în timp, putem să facem asta împreună printr-un proces de coaching transformațional.
Începând cu 1 mai, deschid 3 locuri pentru un proces profund de coaching, 1-1 în care să lucrăm exact cu aceste lucruri, să încetinești, să-ți auzi Vocea.
Înțeleaptă interioară că vocea interioară nu e doar critică să te reconectezi cu ce contează pentru tine, dar și să aduci în focus ceea ce e important să-ți crești încrederea în tine, să construiești din autenticitate și nu din presiune într-un mod potrivit ție și care îți onorează capacitatea din sezonul în care te afli găsești linkul către pagina de coaching în descrierea episodului, ca de fiecare dată și îmi poți scrie
dacă ai întrebări. Sper că ți-a fost de folos episodul de azi și abia aștept să-mi spui ce succes vei sărbători și cum mulțumesc că ai rămas cu mine până la final și mulțumesc anticipat că dai mai departe. Episodul către două-trei persoane importante din Viața ta. Pauza de bine intră într-o scurtă vacanță, că tot vin sărbătorile și revine în luna mai reluăm și episoadele cu invitați.
Până atunci însă scriem dacă vrei să începem un proces de coaching împreună, îți răspund cu mare drag, sunt aici să te susțin și ține minte că și tu îți poți crea o viață pe care s-o iubești și un joyful business. Care să se integreze armonios în ea și sunt aici să te ajut să faci asta. Colt.