Salut sunt Cristina oțel, trainer, Live designer, coș și antreprenor și ajut femeile să se elibereze din strâmtoarea vieții care le-a rămas mică și să-și creeze una care să le vină ca turnată. Pauza de bine e un podcast de live designer în care te invit să te întâlnești cu tine, să-ți antrenezi mai în setul de creștere, să te împrietenești cu emoțiile tale, să-ți amplifici starea de bine și să-ți
îmbunătățești obiceiurile. Împreună cu invitații mei, te echipăm cu ideile și instrumentele de care ai nevoie ca să-ți crești încrederea în tine, să-ți transformi viața de la interior spre exterior și să atingi succesul, așa cum arată el pentru tine. Salut după un prim trimestru care pentru mulți oameni cu afaceri proprii, a fost plin de provocări. Începem luna aprilie cu un
episod despre reziliență. Ideea acestei pauze de bine s-a născut la o conversație la cafea cu prietena mea marianne Grotă, fondatoarea ia loc creators, unul dintre cele 2 locuri în care merg măcar o dată pe an, când am nevoie de fotografii noi
de brand personal. Tot i-am este parteneră de dialog și în acest episod în care vorbim despre caruselul în care te urci garantat ca om cu business propriu, despre Intuiție și cum să te lași ghidată de ea, despre valori și misiune, despre reziliență în țelepciune și răbdare. S-a râs în episod s-a și plâns un pic, s-a făcut și piele de găină. Da, e un episod cu de toate, care sper că îți va aduce doza de bun și de bine de care ai
nevoie. Maria bine ai venit eu încă nu pot să cred că noi chiar facem asta, dar uite n. Bine te-am găsit sincer, suntem amândouă în aceeași situație, adică sunt mega entuziasmată și nu-mi vine să cred că eu sunt la tine în podcast, în condițiile în care acum 3 4 ani eram cu tine în Căști în fiecare dimineață, când o scoteam pe 9. Și câte s-au întâmplat în ăștia 3 4 ani și.
Doamne da. Mă bucur foarte tare că ești entuziasmată, nu doar că ai acceptat și că ești și foarte entuziasmată și sunt foarte curioasă unde o să ne ducă discuția pentru că 9 ne place să vorbim foarte transparent așa și pe bune când ne întâlnim, indiferent că ne vedem la voi la studio că ne vedem la o cafea prin cartier. Vorbim azi despre despre ceva sensibil, pentru că o să ne aducem, probabil aminte amândouă de tot felul de pățanii din călătoriile noastre antreprenoriala e, dar aș vrea
să ne facem un pic încălzirea. Eu știu că voi spuneți povești vizuale, dar m-aș bucura să ne spui un pic povestea ta povestea e loc rieter să ne zici ce se simte bine aici și acum despre ce faceți voi despre cum e parteneriatul tău cu patricia, despre cum v-ați găsit, cum vă completați, cum vă înnebuniți la cap una pe alta. Orice parteneriat. Da da foarte faină abordarea că dacă ai pune așa pc o cheie loc readers, agenție foto video ok n-ai da dincolo de asta bun.
Sunt niște oameni care și-au transformat pasiunea în job și asta cred că spune ceva, eu am făcut să zic așa cercetare câțiva ani, urmăm o carieră academică și mereu fugeam la fotografie. Am glumă că aveam soție și amantă și mântuirea fotografia cam așa se simțea. Dar stăteam cu fotografia mai mult timp și apoi iar fugeam la partea de studiu, iar la un moment dat a trebuit cumva să
pun stop că nu ăsta e cuvântul. Cred că se ia o decizie și să ia o decizie, măi, ce se simte bine să fac și azi să fac și peste 15 ani fără să fug că fără să fug dintr-o parte în alta. Ceva, unde să am eu spațiul de creștere așa cum îmi priește mie? Și din fuga asta și eram freelancer la un moment dat fix, când aveam 30 de ani. Era un drum în față. Și nu minți era un drum lung în
față. Era fix de ziua mea și s-a făcut clar, am văzut ce ar trebui să fac, să iau o decizie și e genul ăla de decizie pe care nu știu cuvine. Așa mai ai un pic și cântă îngerii din cer știe așa asta am văzut și știam și cu cine să fac. Eu cu patricia am lucrat împreună la singurul meu job, am avut fost o singură dată angajată 6 luni și acolo am cunoscut o pe patricia. Ea a fost interna mea, în
general. Cred că am intuiții bune sau de fapt, deciziile mari de noapte intuiții, așa cum eu critters a apărut, fac o mică paralelă. Eu am vorbit despre el o critters bunicii mele cu vreo 2 ani înainte de a ști că vreau să fac, m-a întrebat bunica, EU ce fac eu?
Scriam la teză de doctorat și între timp eram freelancer ea foarte complicat să explic știi fac fotografie, fac grafică, fac de pe. Și eu i-am spus bunicii, ce mi-aș cumva, nu ce îmi doream era așa o chestie ce se simte bine în mine și am zis, uite, eu vine in sprijinul antreprenorilor să le spun povestea, dar prin vizual, prin fotografii, la momentul ăla erau doar fotografiile în calcul și la publica ok asta sună interesant și nu mi-a venit să cred eu. Am avut realizarea asta acum
câteva zile, mi-am adus aminte de povestea asta cu câteva zile, am avut realizarea că el o critters cumva a venit cam cu vreo doi-trei ani înainte de a lua ființă la modul ăla și înainte de. Vad a mă trezi eu la realitate să știu ce vreau? Revenind la intuiții, cât de fapt a fost așa o spus? Ce mai vrei să mai spun asta e tot. Și 5 ani mai târziu, uite aici. Nu pot să cred că sunt 5 ani și cu încă 2 de când ai vorbit pentru prima oară, poate despre el o critters.
Da sincer da mi se pare foarte important cumva încă se asculți intuițiile, că mi se pare așa intuiția ce intuiție așa ceva nedefinit ca un șurub și îi pui mâna pe șurub și știi pui mâna pe intuiție, dar cel puțin la mine am tras mult de tot în direcția în care ele s-au cristalizat eu la 20 de ani am pus mâna pe aparat și am zis că vreau foarte mult să fac fotografie. Eu n-am știut la 20 de.
Că eu din asta o să fac o meserie pentru că calea mea era clar, alta altceva, altceva îmi doream altceva. Îmi imaginam noi, dar ne-am lăsat fotografiat niciodată.
N-am vrut să o las din mână, după care când am fost cumva în punctul ăsta de a lua o decizie, mă duc spre cariera academică sau mă duc înspre fotografie, dar nu pot să zic că am atârnat foarte mult, adică nu pot să zic mama, negociat am negociat, poate așa rațional la modul hei renunți la 10 ani în care ai studiat da, concret, acțiunile mele au fost foarte clare, dar
face asta. Îhî da mie mi se pare foarte mișto că le pui așa în balanță, știi ce spune mintea hei sunt 10 ani investiți acolo și ce faci arunci pe geam și să pui asta în balanță cu acțiunile tale, că, indiferent de câți ani ai investit într-o direcție sau alta e ceva care te trage în continuare în mod susținut spre partea asta de fotografie. Da și cum va ști că mintea vrea să le formuleze într-un fel și cum ar da bine da, în fine ceva, de ce?
Dar intuiția Aia în care noi ca un șurub, când răspunzi, ca să zic așa, fără să gândești când ești pe flow, mi se pare că ți ies adevărurile. Luăm în față așa cum mi-am zis bunicii ceva ce forma aia nu n-avea formă, nici nu știam cum puteam să o fac, că sunt și mai înceată în general și important să știu că mi se pare important să știi lucruri despre tine, sunt un om încet, adică puteam să iau decizia asta și la 25 de ani, dar na. Lumea mi-a fost mie.
Mi se pare mie fascinant că nu mă gândeam să dau din casă, să nu dau din casă. Da, oricum nu-i secret pentru cine s-a uitat pe instagram Stories că săptămâna viitoare, în săptămâna în care ziua mea am episod din nou cu andy și cu Alex cu frații mei și tu și andy sunteți manifestări în hd și mi se pare fascinant că stau și te ascult eu. Ieri am înregistrat episodul cu ei, abia aștept să-l scot la lumină și pe ăla, dar am vorbit și cu ei despre intuiție, în mod
special cu andy. Mi se pare foarte interesant că tu acum pui pe masă, aceeași poveste cu intuiția și. Pentru mine e fain să văd ce cuvinte folosești tu când o descrii și ce mi-a zis Andi ieri. Mi s-a făcut pielea de găină cu intuiție. Am avut o relație, nu cred că am sau să zic o relație așa mai nu
dle ofițer. Sincer când oamenii spuneau mamă, ascultă intuiția și am ce intuiția pentru că nu îți voci că ai acolo slavă cerului, multe voci, unde știi că aia îmi este frică, de unde știi că nu e optimist, stu ăla incorigibil din tine, adică nu mi se pare că e ușor să le distingi ce intuiția, dar. Apropo, știi de a ți îmbrățișa? Caracterul mi-a luat foarte mult până la urmă să accept un fel de al meu de al FMI, care da ține poate și de intuiție.
Poate ține de o energie care vine de o asumare a ceea ce sunt, care sunt mai mult creativă decât cum mi-ar fi plăcut mie partea asta intelectuală academică și mi-a luat mult timp și recunosc că n-a venit doar cu așezare la modul ăla să fie așezat în tine, da venit cu o lumină, cu o claritate, știi la modul ăla de. Uite drumul, dar fără să suni, își predestinat să faci ceva, nu uite drumurile de fapt pe care poți să-l iei mâna pe care vrei tu cu tot dinadinsul, să ți-l
construiești că e foarte important și asta că poate să construiești în ceață și te duci in ditamai râpa. Doar că ai vrut tu pe ce drum să mergi, îhî. Pentru mine sau pe mine mă ajută să fac distincția. Apropo, de ce ziceai tu cu voci? Mie mi se pare că intuiția nu e ceva ce aud în capul meu. Dacă e capul meu, stau să mă gândesc știi, măi vorba ta e vreo frică, e vreo convingere, e ceva ce am auzit des în jurul meu. E ceva care vrea să mă protejeze.
Cumva simt că răspunsurile astea care sunt din categoria INTUIȚIE la mine cel puțin vin mai degrabă din corp, e ceva ce simt mai mult decât ceva ce gândesc sau aud în capul meu. Apropo de. Io ce ajuns să o recunosc sau cel puțin 5 imaginezi. Poate aflăm la final că nu era intuiție. Era altceva. Știți voi la real e ceva ce se repetă, adică invitația e ceva că e un film care se repetă o dată la ceva timp pe diferite teme, adică vezi cumva intuiția, îți dă un răspuns asemănător la
teme diferite. Și același semănător, repet, nu îl vezi că nu e din Omai cadou are ce să se întâmple nu are așa un feeling semi relaxat, cel puțin așa o văd intuiția mea și vine cu putere, adică are o forță când i-am zis bunicii draga de ea, o menționez acum de atâtea ori era așa o încredere și o forță. Și cred că așa pot să recunosc intuiția trebuie, dacă nu EO frică mascată, foarte mișto.
Dacă ar fi să numești în ăștia 5 ani de ialoc reiterez, care este cel mai mare succes al vostru sau care e în realizarea de care sunteți super mândre care e prima chestie care îți vine în minte? Am ajuns până aici? Ai filmul. Am ajuns până aici, adică aș putea să numesc așa niște lucruri materiale, poate niște brand uri care dau bine, repet, pc, dar nu sincer marea
realizare că am ajuns până aici. Cum am ajuns, nu că am rezistat că am supraviețuit că putem să supraviețuim în diferite feluri, da că este o creștere. Și să știi că m-am tot învârtit în jurul acestui cuvânt creștere și a fost o surpriză pentru mine că prima dată aveam senzația aici sună bine creștere, dar nu, nu e. Nu e un cuvânt de copii.
Rating care sună bine pentru mine creșterea cum să o formulez eu să fie clar, m-am opus ideii de creștere, pentru că eu perfecționistă fiind, trebuie să faci direct lucrurile foarte bine. Tu ești direct perfect, TU ești bun unde să crești, dacă tu ești deja excelez unde să mai crești și treaba asta eu să fac ceva și mai e loc de creștere, n-a existat la mine și nu a existat, nici n-am văzut altfel și faptul că acum, de fapt îmbrățișez acest cuvânt, dar nu că cu
deschidere cu dragoste. Pentru mine arată, arată un progres arată o creștere. Da marele succes pe care îl văd e că suntem acum așa că am lăsat loc de creștere, că ne-am lăsat conduse de niște valori pe care le-am. Tot mi se pare că le-am tot definit, în sensul dacă la început erau schițate. Acum sunt fabuloși, White sunt pline de culoare, adică le vezi foarte clar, nu e doar o direcție știi transparența, dar nu faci nimic în sensul ăsta și
că am lăsat loc să ne adaptăm. Asta vine tot din partea aia de Maleabilitate. Sau flexibilitate pe care eu nu o aveam înainte da trebuiau toate lucrurile să fie bune. Deci dacă varianta aceasta este înseamnă că e cea mai bună. Nu am lăsat loc de de flexibilitate și asta asta mi se pare o reușită, pentru că mi se pare tool ul necesar ca noi să rezistăm. Ok, o să fim bine, indiferent de cum o să fie, dar acest bine nu înseamnă că o să ajung în forbes
30, mă rog, în trecut nu 30 la următorul. 60 Bar n-am. Așa înseamnă că. NO să luăm deciziile cele mai bune pentru situația respectivă. Poate decizia la momentul să fie să închidem sau decizia o să fie să se dezvolte în altceva decât ce e acum și e bine. Așa î și E bine că am reușit să ajung la s zic eu la concluzia asta împăcată. Adică eu nu vorbesc acum dintr-o constrângere, nu dintr-un care ceea ce pentru mine e. Sună așa Acceptare, te cred, mă înțelegi. Când vorbești?
Îngerească, poate cred. Și cu blândețe că e și asta o acceptare, dar nu din acceptare. Când m-am dat bătută sau ne-am dat bătut ceva, nu definiția mea este în țelepciune cu blândețe și acceptare. Pentru mine EO diferență foarte mare între a declara că ai niște valori și a trăi conform valorilor respective și mie îmi place mereu să ă să pun întrebarea asta, ok, spui că pentru tine e important, da să fii înțeleaptă să cultivi în țelepciunea, să fii blândă, să
să dai dovadă de acceptare. Dacă cineva te ar filma, da te-am vedea filmate pe parcursul unei zile de dimineață până seară, pe minut, doar din acțiunile tale, din ceea ce putem să vedem, ne-am dat seama că tu, într-adevăr. Faci lucrurile conform acestor valori? Măi treaba asta cu valorile că trecem așa din una în alta, dar curg frumos și au logică. Vezi mereu și prin cursurile de anteprenoriat și prin cărți și peste tot, că uite pentru un
brand în business. E foarte important să își seteze valorile și misiunea și important, de fapt, să și comunici asta, adică clientul se aleagă după valori, nu după cei din SUA acolo și cred că sună bine și poate e mai ușor așa de pus pe foaie mi se pare că dealungul timpului de fapt trebuie să nu că trebuie să te ții strâns. Da am realizat că, de fapt, asta e borna mea și reziliența.
Și hai să zic succesul pun între ghilimele succes, succesul înseamnă că suntem azi aici au fost date de nu știu cum să o formulez eu când vine să zic, mă țin cu dinții, dar suna așa ciudat, poate da de a mă ține strâns de acele valori, dar nu doar pe foaie, ci concret să te duci în profunzime și vorba aia dacă dai cu minut, ce se întâmplă, adică să le și interiorizezi și în viața de zi cu zi și în acțiunile alea mici.
Acolo mi-am dat seama că. Ok asta ne face să rezistăm și nu vreau să o pun mamă, pentru că suntem noi unești, suntem de succes. Nu ci momentele care au fost grele și a apărut întrebarea închizi și mi-am pus întrebarea închid. Am zis așa noi încă n-am ajuns la misiunea noastră, mai avem până acolo. Eu trag până ajungem acolo și aia a fost buna, dar sa zic
cumva că am ținut cu dinții. Valorile alea se concretizează într-o misiune așa mare pe care o văd eu fix ca pe perete și n-am ajuns încă la ea și până nu o să ajung la ea, nu vreau să spunem stop. Și vorbesc ă ă acuma știi că Maria, dar vorbesc și numele patriciei, pentru că nu i-am mai purtat discuția asta. Pentru că da s-a pus sem s-a pus de mai multe ori pe foaie. Era să zic pe masă ce face. Sunt momente destul, sunt și cu provocări și financiare ă ă, dar
și cu provocări. Dacă vrei de la epuizare de la direcția cumva, nu știu, nu era o direcție foarte potrivită pentru noi și se simțea forța ce făceam, adică nicu iza. Și erau puse, ok, ce face bun? Poate nu era la modul de
direcție de direcție. Nu era discuția, atunci pun lacăt U mâine, dar s-a pus pe masă și pentru mine, ăsta a fost dacă vrei intuiția Vocea aia, EU N-am ajuns încă la misiunea aia, s-o împlinesc și când o să ajung la ea, atunci dacă mai apare pe foaie să văd cum răspund, îmi imaginez că odată ce ajungi la marea misiune. Dar rezonez foarte tare cu tot ce povestești, pentru că am fost și eu și nu, nu demult am fost la un moment dat într-o circumstanță.
Din astea în care să mă întreb o fi ăsta vreun semn că nimic nu se leagă și semnul ăsta e despre faptul că poate ar trebui să mă reorientez și reorientarea asta poate însemna mai multe lucruri. Deci, dacă cel mai mare motiv de mândrie e că sunteți aici după 5 ani? Care e un motiv de mâhnire
frustrare. Hai să zicem care EO provocare care îți vine în minte și pe care poate încă n-ați cucerit o. Ă ă ca să arăt că sunt constantă că nu ajung mai repede la o parte din misiunea noastră și că nu aloc mai mult timp pentru asta. Parte din valorile yellow care este și valoarea mea că valorile yellow nu sunt numai ale mele.
Ele e rezultatul mai multor dimensiuni, ca să zic așa, de la partenerii implicați la clienți la tot ce înseamnă la faptul că am un soț care mă sprijină acasă financiar, că eu nu pot să iau anumite decizii în business. Dacă investesc, nu știu ce bani pot să facă asta pentru că el mă sprijină acasă, ceea ce e foarte
important și foarte relevant. Așa, revenind la valori ce țin foarte mult la partea de comunitate și mereu am ținut asta de mică, dacă e treaba asta ceva care a rămas constant cu mine, au fost partea de Comunitate. Nu vreau să o descriu că e așa de mult. Am pus un grup de oameni uniți de niște valori, nu Comunitate, că spune tot și am ajuns foarte greu la asta, prin el o critters, pentru că am fost blocate eu personal mai mult în execuție decât în dezvoltarea acestei dimensiuni buni.
Comunitatea s-a dezvoltat și organic. Da vine clientul în îl iei așa la tine în brațe că eu sunt cloșcă și trebuie să-l iau în brațe. N-am să-i fac și automat. A fost o chestie organică, dar nu au fost niște eforturi îndreptate în acea direcție și aici a fost o frustrare pentru mine. Dealungul timpului și a fost, să zic o provocare că nu mi-am
îndreptat eforturile. Apropo, de ce vorbeam în direcția pe care mi-am dorit-o mai mult, dar una dintre lecții și încerc să mă țin de ea, adică nu poți să aștepți momentul potrivit. Ăla din cărți, ca să faci tu ce îți dorești? Nu există așa ceva că dacă vreodată să aștepți amâni amâni, poate 5 ani ca să faci ceva ce
am făcut. Noi am amânat și 3 ani ca să facem niște lucruri pentru că așteptam acel moment mai în care zici vine cineva de acolo din sus de univers și spune, băieți uit pe data de 16 martie, e timpul vostru. Ființei și ai ajuns la un nivel de frustrare suficient de mare ca să îți pui pălăria de vizionar și să începi să pui eforturi conștiente înspre zona asta de comunitate. Da și cred că au încheiat discuția.
Da da am început, au fost așa pași micuți bine că vine provocarea, vine și din frustrare și aveam senzația că cu o floare chiar fac primăvară că dacă facem niște întâlniri, partea sa de comunitatea a început cu niște întâlniri la noi, la studio, cu clienții noștri și a fost foarte frumos și avem senzația gata comunitatea. Am întâlnit de 3. Ori pe an. Uite o nu-i, deci foarte defrisare.
Uite, am făcut niște pași, nu este suficient și sunt foarte bucuroasă și mândră și cu toată modestia o spun că fac din ce în ce mai des pași în direcția de a echilibra ce mă frustrează. Ok, mă frustrează dacă pe mine personal, dacă stau prea mult într-un singur tip de activitate, î e ceva ce îmi creează frustrare și n-am, nu le-am realizat de a lungul timpului, care era problema. Eu aveam senzația că acea activitate nu era vorba de cât timp.
Că dacă mai alternezi, dacă face o zi și apoi faci pauză 3 zile de la acea activitate, hai să vezi cu ce drag o faci. Așa cum voi sunteți recunoscătoare că după 5 ani sunteți aici tot așa și că după 6 sunt aici și asta nu s-ar fi putut întâmpla sigur, fără sprijinul oamenilor importanți.
Și aici, da și eu îl includ pe Mircea includ familia, dar a inclus și oameni cum ești tu cum e Bianca gașca de prietene antreprenoare cu care ne mai întâlnim și mai povestim și ne mai vărsăm oful și ne mai îmbărbătăm.
Și fără să îmi dezvolt reziliența, dacă e ceva ce am dobândit în toți anii ăștia, apă e abilitatea de a sta cu disconfortul de a lăsa mintea să își facă de cap o perioadă după care să mă scuturi și să zic, bun ți-ai făcut de cap, te-ai plâns acum ne scuturăm, ne ridicăm frumos în picioare și mergem mai departe și sunt curioasă, inspirată fiind și de tot ce ai împărtășit până acum. Cum vezi tu reziliența asta? Ce înseamnă pentru tine să fii rezilient în anteprenoriat?
Deci, acum câteva zile am înregistrat mai veni un fel de testimonial cu mine, eu cu patrick.
Apropo de lucruri amânate de vreo 3 ani era asta pe listă, e ok, am reușit și ăăăă una dintre întrebări era, ce calitate sau trăsătură de caracter din punctul meu de vedere, ar trebui să aibă fiecare antreprenor și fără să gândesc, deci să zicem intuiți, a zis Rezilienți. Deci mi se pare așa faptul că ajungem la acest cuvânt și să știi că chiar m-am gândit apoi mada reziliența, cam asta mi se pare mie așa știi direct așa reziliență că e singur, că ești singur.
Ai cea mai importantă trăsătură pentru un antreprenor și încă mă gândesc la asta să știi și mă și gândesc de ce poți să fii foarte deștept și poți să fii și talentat, poți să ai multe atuuri, dar dacă nu aș vrea să spun rezistență la frustrare, hai că nu vreau să pun reziliență, egal doar existență la frustrare că e mai complexă de atât.
Dar degeaba ai toate atuurile astea minunate, dacă tu mă treci de niște praguri și pragurile alea le treci cu reziliență și mă gândesc de unde vine reziliența asta vine ea, clar și dintr-o încredere în ceea ce tu vrei să faci, vine și din partea de misiune, cel puțin la mine. Ok, n-am ajuns la misiune, nu renunț. E clar și o chestie de loialitate și nu știu dacă asta descrie. Antreprenorii care stau mai mult într-un business, cel puțin la mine cred că e ceva ce funcționează.
Sunt un om loial, sunt loială relației, sunt loial și aici și loialitatea asta vine odată față de mine față de ce mi-am dorit-o pentru mine, dar vine și față de ceea ce am creat independent de mine, pentru că ne place, nu-i așa, să ne punem să zic, suntem în buricul pământului, da, odată ce ai un business, chiar dacă
ești soloprenor. Chiar dacă ai mai multe echipă, business ul Ăla e ceva separat de intimitatea ta, chiar dacă poate poartă numele tăi ceva separat, pentru că eu dacă aș avea acum un business marian negru TĂ, EU aș lua alte decizii decât aș lua eu ca Maria cu cnp. Îi spun că nu am o definiție. Eu acuma universală pentru asta e ceea ce funcționează pentru mine și sincer, fără rezilienței.
Nu eram aici că nu aș fi rezistat la momentele alea în care mi se pare că direcția nu e bună, că nu construiesc bine, dar și ca și calitate. Adică mi se pare că nu mă reprezintă că nu găsesc partenerii potriviți, mă refer după ce am început să ne extindem că nu sunt clienții noștri, potriviți că nu am atras pe sufletul nostru că avem poate proiecte care nu ne reprezintă și că nu au fost multe momente
care. Nu știu vine așa că au căruță care are roțile foarte înnoroiate î. Cum arată în acțiune reziliența asta pentru tine, pentru voi ca echipă în el, când lucrurile la care nu știu în care v-ați pus foarte mare speranță nu se întâmplă sau se întâmplă radical mai slab, pot să zic decât așteptările când un serviciu nu se vinde când un client renunță la colaborare, când nu știu orice că sunt convinsă că ați avut multe situații de genul
ăsta și mi-ar plăcea. Să ne povestești un pic cum arată reziliența asta pusă în acțiune ce faceți atunci când lucrurile nu merg conform așteptărilor? E bună întrebarea, adică îmi place că nu sună fost bune? Îmi place ceva ce vă simt așa bine?
Apropo de cord, m-am gândit la căruță și cumva imaginea mea a rămas în partea și când e în mașină, când rămâne împotmolită în noroi și că încerci să faci diferite manevre ca să scoți, adică nu continui în aceeași direcție ei cam așa facem și noi mi se pare important să-ți rămână mintea alertă, să zic și deschisă ca să găsești noi soluții cumva nu știu ai un pachet de servicii care nu se vinde, ok, poate direcția lui un
pic la stânga. Nu să schimbi, nu-l arunca poate are nevoie de o fundă și du-l în stânga. Nu știu asta dacă vine dintr-o dragoste din asta de mă, eu trebuie neapărat să reușesc și eu nu renunț și vine de acolo creativitatea asta shift ul sau vine la pachet cu tot ce înseamnă să ai un business. Nu-mi dau seama, cred că poate e un mix, pentru că pe de altă parte, de a lungul timpului, când n-am mai avut provocări în viață, poate nu am fost atât de creativă în ceea ce privește soluțiile.
Știi să mă adaptez să găsesc altceva. Poate nu mi-am dorit atât de mult hd, dar aicea de asta cred că se leagă. Foarte fain și cu ce povesteai tu mai devreme, apropo de perfecționism și creștere. Păi dacă eu zic că trebuie să cresc, înseamnă, cu alte cuvinte, că eu admit, dar recunosc că nu sunt perfectă. Cum adică să ne adaptăm? Înseamnă că soluția noastră sau gândul inițial n-a fost perfect? Da mă, știi cum s-a simțit asta? Nu da fix asta și e important că dai gol la o parte.
Că da, trebuie să-l dai ăla n-are ce căuta nu te ajută decât în anumite momente. Și aici vine vorba în țelepciunea și echilibrul ăla să știi când trebuie să-l asculți că ego poate vine cu un pic de încredere fix în momentele în care n-ai încredere și trebuie să se bage specialiști să zică, băi, uite și să dai la o parte și să privești așa. Distanțat când e nevoie balansul ăsta, ca să zic dansul ăsta mă
ăsta. Cred că dacă ei te mai pun ceva la lista de reușite, cred că este ăsta să poți să mă echilibrez mai ușor sau să depistez momentele. Când uite, trebuie să las ego să intre în acțiune că e bine, îi dă acolo pe forță și pe încredere și momentele când dispar că tu n-ai ce căuta și să o privesc așa cu distanțarea da și asta EO reușită. Chiar sunt mândră de treaba asta că să găsești soluții când ești în noroi în prăpastie și că te și motivează și mi-am dat seama de asta.
Tot așa, când am primit, am primit recent întrebări, ok, și ce faceți gata? Vreți să închideți? Pentru că trecem printr-o perioadă mai dificilă și tot corpul meu, a zis, nu, dar nu pentru că nu așa la. Băi nu știu să renunț când trebuie, ci pentru că am atât de multe idei de a încerca de AO lua la stânga la dreapta și până
nu le epuizezi, nu e, nu? Eu nu știu dacă aș putea cel puțin cu mintea mea de acum, să zic, uite, situațiile în care e OK să renunți sunt astea sau uită-te la astea 3 lucruri ca să-ți dai seama că trebuie să renunți sau trebuie să continue, știi că e vorba aia Da, dacă succesul tău sau chestia aia la care visez este imediat după colț și tu renunți azi și mâine ai fi ajuns, cred că e super super subiectiv pe mine, ce mă
ajută foarte tare. Apropo de a rămâne împotmolit în noroi, e ca atunci când emoțional sunt într-un carusel din ăla și dezamăgită și. Să plâng și să mă trântesc cu fundul de pământ și așa mai departe, să șed blândă, ca să zic așa, nește să mai stau un pic și să nu începi să accelerez, dar să turez motorul, să meargă roată în gol și să mă afund și mai tare în noroi și să-mi dau un pic de spațiu să fac un pas în spate și să zic, ok, n-am mintea clară, o să-mi
dau pauză. Asta poate să însemne juma de oră, poate să însemne juma de săptămână, poate să însemne o lună, nu știu, am trecut prin multe feluri de scenarii și doar când mă simt într-un punct neutru, cumva emoțional și îmi dau seama că pot să fiu. Obiectivă și poți să mă întreb cum am contribuit eu la asta, ce aș fi putut să fac diferit?
Știi să-mi pun niște întrebări așa, foarte coaching style, pentru că altfel risc să acționez dintr-un spațiu mânată de frică și de ego și să mă afund mai tare într-o groapă în care nu e locul meu ca. Să zic așa, mi se pare foarte mișto că ai adus în discuție partea asta cu punctul neutru. Aici mi se pare cheia cumva și legat, de ce spuneam eu că una dintre reușite tocmai să-mi dau seama când trebuie să intre ego sau când trebuie să mă distanțez?
De fapt, să iau deciziile când sunt într-un punct neutru, nu când sunt prea entuziasmată și mă face 5 premii de lucru, nici când sunt epuizat ă că la mine frustrarea și o provocare duce în oboseală, că încerc să fac lucruri și apoi mă ducîn să fiu epuizată. Și atunci sunt Renate loc baterii. Și atunci ce mai face și să ajung în punctul ăla neutru ca să vezi că trece timpul și apreciez aceste lucruri. Punctul la noi tru a ajuns să fie printre serialele mele preferate.
Principiul nu mai vreau. Maxime. În punctul ăla neutru pot să iau deciziile. Fix așa, OK, sunt într-o situație dificilă. Uite ce am ca să zic așa, în sacoșă ce am adunat acolo, am sigur unelte să zic idei pe care să le pună în practică și le
scot, nu dintr-o disperare. Hai să facem și așa nu facem și asta o încercăm să vedem, iar când sacoșa mi se golește, atunci poți să zic bun, ce e de făcut să iau o decizie da durează până se golește, că e normal că mintea sau cel puțin poate mintea mea așa funcționează. Tot mai vine ceva și tot mai pui și tot mai adaugi și tot mai
adaugi, dar nu dintr-un. Cum să zic eu nevoie din asta de abundență, mama să avem idei să facem, nu e îmi vine iar să mă duc la dragoste și nu, nu vreau doar la asta să rezum, dar eu cu stare din asta așa ca de îndrăgosteală față de ceea ce faci și ceea ce ai creat și poți vinde. Am vorbit mult despre nțelepciune, despre blândețe, despre acceptare, despre creștere, despre evoluție.
Și am așa în minte întrebarea asta și i-am întrebat și pe frații mei pe tema pe care o voi dezvălui săptămâna viitoare. Dar i-am întrebat și pe ei. Cu toată nțelepciunea cu toată experiența pe care ai acumulat o până azi, dacă ai putea să te întâlnești cu Maria de acum 5 ani, care după 2 ani de stat pe gânduri, a zis gata, facem el o creators. Ce i-ai spune ce sfat i-ai da tu mariei de acu 5 ani care se pregătește să lanseze el o creators.
Dacă râdem un podcast, puteam să și plângem, nu absoarbe bine. Apropo de vorbeam de punctul de neutralitate, dar și extrem mai emoționează și sunt atât de mult această întrebare și am să mă gândesc și după întâlnirea noastră. De ce sunt halul ăsta de emoționată? Cred că mă emoționează la fel cum mă emoționează când mă gândesc la Marian Mică, pentru că cumva, suntem la o distanță.
Eu sunt înalt punct și față de maria mică și față de Maria de acum 5 ani și sunt în punctul Ăla în care simt că pot să am grijă de ele, dar la modul ăla de protecție, dar protecția care vine cu încurajare nu protecția de hai că nu vă mai las să aveți parte de experiențe. Și-o să revin ca să fie așa puțin cerc o să vină partea să-și asculte intuiția pentru că
nu știa să o facă. Și să se accepte sună așa poate foarte general, da. Dacă își ascultă intuiția și se acceptă, o să dea drumul la o forță, așa cum știa întotdeauna că vrea s-o fac. Asta e cred că punctul la care mi-am dorit întotdeauna să ajung și am sperat de mică, dar nu
știam că se poate. Acum știi și acum știu da e mare lucru pentru o personalitate ca a mea, că nu pot să spun că EO chestie general valabilă, dar pentru o personalitate că a mea care a încercat așa să urmeze niște cutiuțe și niște drumuri care par corecte și care pe foaie. Pe foaie sunt și tu ce visează oricine și eu sunt extrem de conștiincioasă, sunt în direcția Aia și foarte greu pentru o
personalitate ca mine. Să zic că dărâmă toate cutiuțele astea, toate zidurile și știi tu îmbrățișează cu toată forța, o intuiție care te duce în altă direcție. Și nu vreau să mă duc în ceva care e clișeic la modul mamă, pasiunea și cum o să-ți trăiești viața nu e despre asta. E mai degrabă o acceptare A ta cu o parte și întunecată și cu o parte deschisă și lasă-le să se combine. Și Tu ești acolo în zona aia gri și E bine. Dacă ai lăsat mesajul ăsta pentru maria Mică.
Sunt curioasă la la Intuiție. Care ar fi acele 3 idei sau adevăruri evergreen despre și poți să alegi reziliența în atreprenoriat sau să fie despre realitatea antreprenoria tului? Ce se simte bine pentru tine, dar care sunt alea 3 idei pe care ai vrea să le lași aici și care o să stea în picioare și peste 5 ani? 5 ani în direcția Ailaltă. Așa? Ă. Primul e ține de valori și pune L ca bornă. Dar nu la modul să le pui pe o foaie că sună bine.
Valorile o să-ți dea misiunea și de acolo să-ți vină toată puterea necesară ca să continui și mine, să zic excelezi, da, excelență vine din perfecționismul meu trecut. Trecut. Și să crești. De acolo da acolo să poți să crești acolo, să reziști și acolo să-ți vină toată forța necesară ca să continui pe acest drum atâta timp cât trebuie să continui când misiunea o să-ți spună că trebuie să continui. Al 2-lea. Nu există un timp ideal pentru a face ceea ce îți dorești.
Nu-l aștepta că nu o să vină. Cred că aici să zică ajutor, cel puțin pentru mine. A fost când mai primești un pic de combustibil, că e dintr-o discuție cu cineva că citești ceva care îți dă puțin acționează la acel combustibil. E suficient și tu ca la motor ai întors un pic de cheie și face. Ca să poți să faci acele lucruri pe care tot le-am mâni, pentru că trebuie să fie un timp potrivit n-o să vină. 3 cumva se
leagă de cel anterior? Ceva ce am învățat și îmi dă ca să zic așa, combustibil la partea de valori și misiuni și mă face pe mine mai bine ca să continui este să nu amân ideile alea bune pe care le țin în sertar, pentru că uneori le-am în zicând ei lasă stai să o perfecționezi, ai s-o fac mai bună sau? Partea mea că dacă o scot în lume și e proastă moare și visul meu și tot ce așteptări, îmi puneam eu în ea. E mult mai bine să le scoți, să le testezi că de acolo se pot să evoluezi și ea.
Dacă ideea e bună, are vreo șansă să existe de acolo? Va evolua și crește, facem buton frumos și îi dai o șansă să existe. Simt că e momentul oportun să te las așa în visare și să te relaxezi și m-aș bucura să ne spui cum arată pentru tine o pauză de bine. Am multe, mă bucur și să știi că ă când ascultam post de supliciu foarte mult, când venea această întrebare și mereu mă gândeam eu, C Aș răspunde ok și mi se pare foarte drăguț, că dea lungul timpului, cred că mi s-au schimbat.
Acuma pauza de bine este duminica în general, după ce beau cafeaua să mă uit cu remus la ceva pe net uiți care e reality show, ce va zicem noi de porcăiala intelectuală? Mintea nu mai zice și nu mai face absolut nimic, deci ador și mai ales apoi să lăsăm ceva pe Youtube care are legătură de
grădinărit și să adorm la asta. Deci începem așa într-o puțin, să zic partea asta de. Vârf de la reality Show ceva drăguț, în care noi râdem când general noi stăm de vorbă și după Aia se duce într-o relaxare din aia că ne uităm la unii care își fac niște grădini superbe și frumoase și cum lucrează și să adorm foarte important și partea de adormit Maria Datcu 5 ani nu ar fi răspuns asta în veci, deci Maria de acum 5 ani era sigur, OK, când citești ceva frumos și bun și eu cred.
Și morală intelectuală. Și nu porcăială intelectuală, dar Maria de acum zice hei ai fost intelectuală destul. Eu cred. Nu Maria de acum îmbrățișează toate aceste dimensiuni, pentru că da îmi place o pauză de bine. Este și când ies la o cafea. Oricum, partea asta de pauză de bine se învârte în jurul cafelei. Asta e clar, mă, conectez cu cineva apropiat și am o discuție
de calitate. Ai altfel de pauză, de bine care mă încarcă și duc mine acea energie și apropo de și de ce vorbeam de motor de combustibil la ceva, dar la fel de bine și când plantele și nu fac absolut nimic, doar le ud acolo și mă uit la fel când o iau pe nova, când doarme și o sumă tocesc. Doar așa îmi BAT capul blana ei și nu că să o necăjesc, dar îmi place faptul că necăjesc fapt nu fac absolut nimic decât să o miros și o porcaiala intelectuală și toate îmi plac
deopotrivă. Dar mi-a plăcut maxim, deci asta nu porcăiala intelectuală s-a lipit. E genul ăla de expresie care știi că rămâne cu tine am să împrumut și eu. Cu mare drag cred că cumva arăt că sunt constantă, ca să zic așa, în ceea ce mă privește, mă duc în flow ul ăla și mă las să fiu ceea ce sunt, dar cu cu blândețe, nu la modul hei. Ești o leneșă când despre asta e vorba. Și ce se simte bine? Da îhî super, păi și din spațiul ăsta acuma gata în trecut de
porcăiala intelectual. Ca să închidem cumva așa rotund și a început cu Povestea ta cu povestea el o creators, unde vreți să venim online la voi unde vă urmărim unde vă găsim, ce mai puneți la cale ajută, mă? Te ajut cu mare drag spațiul de joacă. Ca să zic așa, este instagram. Acolo postăm cel mai des slavă cerului că Patricia ține la asta că dacă ar fi după mine, se păstra mai rar. Stai ce am impresia că tu ești omul cu intuiția și patricia partea rațională. E poate.
Arate, gică. Eu vin cu partea asta de strategie am ideile, dar poposesc la implementare. Clar ai Băsescu nu mai e, nu-mi dă sucu, nu mai îmi dă ce trebuie că așa știu. Ce trebuie postat? Știu ce ar fi foarte bun, dar să-l și fac. Nu pot să mă abțin, adu mi aminte că parcă mi-ai zis CE e patrician home and is Ain menifest din generată, da e combinat bun. Da da da exact. Pata de altfel, ca manifestări nu este să stai să implementezi TREABA ta este să fie omul cu ideile.
Mai trebuie un generator că ea cum va ști ea susține singure vin și implementează știi, dar eu pentru că am zice ideia, iar cum să facă zice, deci nu trebuie un generator, deci. Statornică. Da da deci ca să știți eu lucrez caută un generator. Dar chiar e foarte important în generator. Așa las aici se lucrează ceea ce e foarte bine și dacă în 5 ani n-am reușit 5 ani că bun l-am lansat după un an, trebuia făcut up date de atunci, nu am reușit,
dar nu mai stau în frustrare. Hei schimbă site-ul cu totul, o să-ți ia o veșnicie, lucrez nu zilnic, dar săptămânal, lucrez și îmbunătățesc doar câte un pic și se simte foarte, foarte bine. Ne mai găsesc la studio oamenii avem un spațiu în București și pregătim, apropo de acțiuni care să ne ducă înspre partea de misiune. M-am. Când o să ascultați și tot o să vedeți acest cuvânt. Magic misiune misiune, misiune este să lansăm și fix înainte de
a intra în podcast. Eu am terminat textul de Postare, lansăm seriile, mai ai un pic se numesc. Se numesc mai un PIC pentru că noi avem un semn pe casa. Scării. Casa scării lipit la prima seară, la prima adunare pe care am făcut-o pentru că după ce urci 2 etaje Jumate Obosești și acum. Știu că mai ai un pic cu ăsta și semnul de la voi, de pe perete de acolo mă duce acum fix cu gândul la reziliență.
Ce frumos, uite cum uite cum se leagă totul, da mai ai un pic și a fost foarte drăguț că toată lumea care urcă la noi sărim dintr-una în alta lume care urcă la noi îi aud pe casa scării. Cum râd când văd semnul ăla și pentru că e oboseală și pus la
fix acolo. Când zici că mai ai îți dai după o și vezi că mai ai un pic, deci poți să nu mi-l dau și așa a venit și numele pentru serile acestea mai ai un pic ca să vezi că lucrurile, apropo, ideile se construiesc în timp ăsta a fost un afiș pe care le-am lipit acum 3 ani. Nu știam cum să ducă la niște serii care 6 vor mișcare.
Se vor lega de acest concept care e pentru creativi creatorii ca noi, adică pentru breaslă, fotograf, videograf, graficieni, ilustratori și tu toată lumea să vină la noi toată lumea din breasla care se confruntă cu anumite provocări, ca să zic așa, și e foarte fain. Când poți să BEI un vin și te plângi, am trecut prin asta, iar celălalt o să zică, băi, știu fix despre un. Veac da e atât de important și pentru mine asta a fost unul din elementele care mi-a lipsit
foarte mult. La început SS n-am să n-am lângă mine o comunitate, niște oameni care să mă înțeleagă și pe mine și de unde să-mi iau cumva și liniștea că stai puțin, că nu-i
nimic în neregulă cu mine. Și mi se pare încă ceva important, cel puțin la noi în comunitate și mă refer acum strict comunitatea de. Creatori de conținut de cele mai multe ori nu știu, poate o fi în România, da, e tot privit așa competiție, nu cum să vorbesc cum să îi spun eu secretele industriei mamă când te uiți în muzică, adică vezi colaborări, păi se poate și la noi și mi-am adăugat la misiune. Așa asta e adiție. 9000 am adăugat partea sa și de
comunitate. Asta a creativilor nu doar cu mintea întru pe norilor, dar și această comunitate care creează, pentru că sincer, chiar cred că poți să devii mai bun împreună că nu prin competiție, ci prin susținere cât se poate chiar se poate. Eu n-am un mesaj mai bun pentru încheiere decât ce ai zis tu că împreună știi vorba aia E Proverbul african. Dacă vrei să mergi repede, du-te singur, dacă vrei să ajungi departe mergi împreună cu
altcineva. Vreau să-ți mulțumesc că ai venit exact așa cum ești tu și că ai povestit cu atâta deschidere despre orice te-am întrebat că n-a existat un subiect tabu și că ai fost așa ca o carte deschisă. Plăcerea, chiar plăcerea a fost de partea mea și a fost foarte interesant să văd energia pe care o aduc care se creează între noi, pentru că ei și asta e valabil întotdeauna să fie atent la relațiile pe care le ai și energia care se creează.
Și-ți iei de acolo, știi flow și da mi-a plăcut mult de tot, că eu sincer astăzi am fost așa pe vreme din aia Înnorată înainte de a intra în episod aveam o melodie și mai mai că plângea doar de a plânge, nu că aia era energia, dar împreună s-a creat altceva și pauză de bine. La propriu încă o dovadă că aveți nevoie de un generator, ce să zic? Da da. Îți mulțumesc.
Mare drag. Adevărul e că mă simt tare norocoasă să pot avea pauză de bine ca cea de azi cu o prietenă bună, cu care să dezbatem și să povestim și din care tu să îți iei idei soluții perspective noi sau întrebări care te pun pe gânduri. Mulțumesc că ai stat cu noi până la final. Mulțumesc și că dai mai departe episodul și că ajuți pauza de bine să ajungă la urechile celor care au nevoie de ceea ce noi împărtășim aici.
Săptămâna viitoare, așa cum am spus la începutul episodului, avem pentru a 3-a oară ediție specială de ziua mea. Practic o pauză de bine alături de frații mei, Andrei și Alexandru. Până atunci însă, ține minte că și tu îți poți crea o viață pe care s-o iubești și sunt aici să te ajut să faci asta.