Salut sunt Cristina oțel, trainer, Live designer, coș și antreprenor și ajut femeile să se elibereze din strâmtoarea vieții care le-a rămas mică și să-și creeze una care să le vină ca turnată. Pauza de bine e un podcast de live designer în care te invit să te întâlnești cu tine, să-ți antrenezi mai în setul de creștere, să te împrietenești cu emoțiile tale, să-ți amplifici starea de bine și să-ți
îmbunătățești obiceiurile. Împreună cu invitații mei, te echipăm cu ideile și instrumentele de care ai nevoie ca să-ți crești încrederea în tine, să-ți transformi viața de la interior spre exterior și să atingi succesul, așa cum arată el pentru tine. Salut am emoții pentru episodul
de azi și vreau să știe asta. Săptămâna trecută s-au împlinit 6 ani de când am lăsat corporația în urmă și mi-am lansat oficial propria afacere, 14 februarie de Valentine's Day este ziua în care am primit certificatul de înregistrare ca pe pfa pe vremea respectivă și zâmbesc când vorbesc despre cum acum 6 ani mi-am lansat propria afacere pentru că sună așa fancy, dar de fapt. Acum 6 ani, în afară de mult entuziasm, nu aveam mare lucru, mă simțeam de cele mai multe ori
ca un impostor. Habar n-AVEAM ce să fac, cum să fac e adevărat visam îmi făceam planuri, lucram, mult lucram haotic și împinsă de tot felul de frici, fără să știu sau fără să am o validare că ceea ce fac e corect că e bine. Azi însă o privesc pe Cristina de acum 6 ani, cu multă blândețe pentru cum și-a luat fiicele respective de mână cu multă mândrie, pentru că nu s-a dat bătută.
Deși au fost câteva momente în care n-a fost foarte departe de decizia asta și o mai privesc cu multă recunoștință pentru cât a lucrat la relația cu ea însăși pentru ca ceea ce eu trăiesc azi să poată deveni realitate și în același timp, îmi întorc fața și
către clientele mele. Și sunt foarte bucuroasă că azi pot însoții alte femei antreprenor să creeze armonie în viețile lor sau să le fiu alături celor care vor să înceapă un business propriu, pentru că știu foarte bine că e una să visezi la o viață și la un business pe care să le iubești și o cu totul altă poveste să și faci asta, să le construiești, să devii persoană care le poate avea așa că azi, după ce m-am gândit mult timp cu ce subiect?
Să sărbătorim acest moment, am ales să celebrezi cei 6 ani de antreprenoriat cu tine, povestind despre una dintre greutățile pe care le-am purtat pe umeri, mai ales în primii ani, sindromul impostorului. Și vreau să încep cu o notă importantă, gânduri de impostor sau de impostură.
Dacă vrei mai am uneori și acum rar e adevărat și când apar nu sunt deloc copleșitoare, pentru că acum știu cum să gestionez îndoiala, cum să gestionez frica, cum să domolesc tendințele de perfecționism atunci când apar. Pentru că despre asta e sindromul impostorului. Dacă ne uităm de fapt, dincolo de eticheta, asta care îi dă un
aer de boală gravă. A fost o vreme când alegeam să nu-mi spun părerea, pentru că în mintea mea eram convinsă că ce am eu de spus nu e relevant sau valoros, așa că nu mă exprimam sau încercam să mă fac cât mai invizibilă ca nu cumva cineva să-mi ceară părerea și îmi aduc aminte. Cred că a fost un moment decisiv pentru mine. N-am dat seama că am de lucrat la niște aspecte pe care înainte nu le conștientizam. Eram în școala de coaching spre final și am făcut un exercițiu foarte.
Intimă îmi vine să-i spun în care am mers așa, în cerc de la unul la altul și pentru că ne cunoșteam deja de atâtea luni, am spus fiecare dintre noi ce îi face pe ceilalți colegi măreț în ochii noștri și îmi aduc aminte foarte clar că, în timp ce ascultam ce aveau de spus colegii mei despre o anumită persoană, m-am surprins având acest când. Vai dar eu nu pot să spun ceva atât de fain? Ceea ce am eu de spus e mult prea simplu, n-am nici metafore,
n-am nici comparații. N-am mi se părea că ce am eu de spus nu este suficient de valoros exact ce spuneam mai devreme și era un exercițiu în care BEI Sicli Gong. Ce te face pe tine măreț în ochii mei, orice aș fi avut de
spus. Era părerea mea despre cum văd pe cineva despre cum a influențat acel cineva și bineînțeles că toți am fost bucuroși de toate mesajele pe care le-am primit, dar încă o dată a fost momentul în care eu mi-am dat seama cât de puternică e vocea asta din mine, care zice că mai bine TAC, pentru că ceea ce am eu de spus nu e suficient de relevant sau de valoros asta. Au fost 2 cuvinte pe care eu le
tot repetam. Fast forward 6 ani conversațiile despre sindromul impostorului sunt foarte prezente în sesiunile de Crăciun cu clientele mele, atât cu cele care se pregătesc să lanseze o afacere, cât și cu cele care vor să treacă la nivelul următor. Sunt foarte prezente și în
programele. Nu știu live designer în cor scrie în formula e peste tot și citisem recent într-un studiu făcut de cei de la KG abi în 2020, că din 600 parcă participanți câți au fost incluși în studiu, 84 % dintre antreprenori experimentează sindromul IMPOSTORULUI. Deci excepția nu sunt oamenii care se simt ca impostori asta.
În cazul în care credeai cumva că ești special sau specială că doar ție ți se întâmplă să te îndoiești de tine, în timp ce toți ceilalți cu ghilimelele de rigoare aici, pentru că știm cât de arbitrar și de exagerat poate fi acest toți ceilalți când ne comparăm. Hai să te întreb ceva, ai observat oare că sindromul ăsta al impostorului sau Fenomenul Impostorului se activează în contextele de care îți pasă în situațiile în care vrei să iasă bine?
Vrei să ai un impact? Vrei să ai o contribuție? Care EO primă concluzie pe care o poți trage de aici, pentru că mie îmi spune că nu ești chiar atât de nothing af cum ai crede. Și ăsta e doar unul dintre motivele pentru care vreau să schimbăm reputația acestui fenomen, să-l privim cu alți ochi și să-l folosim mai degrabă ca pe un catalizator decât ca pe o frână. Și pentru că unu cred în ideea
de walking smarter not harder. Chiar nu cred că e nevoie să reinventăm roata 2 susțin în continuare cele 10 soluții pentru schimbarea relației cu acest sindrom al impostorului pe care ți le-am lăsat în episodul 38, acum vreo 2 ani. Poate chiar mai mult vreau să-ți las aici un fragment din acel episod. Intenția e simplu, vreau să te simți încrezător încrezătoare în ați împărtășit darul cu persoanele care au nevoie de el să nu faci asta, ar fi o nedreptate. Și față de ele și față de tine.
Și cred asta cu fiecare celulă din corpul meu. Vreau să îl dăm jos de pe piedestalul pe care stă pe acest hater bosumflat și morocănos care doar din cuvinte are capacitatea să ne facă să simțim îndoială teamă și uneori, poate chiar și anxietate. Și mai vreau normal să îți las și niște idei. De ce ai putea face ca să nu te mai simți așa lipsit de putere în fața acestor gânduri, că nu poți că nu meriți că nu ești smart și așa mai departe.
Pentru că de asta vorbim. De fapt, când spunem sindromul impostorului, ne îndoim de abilitățile sau de rezultatele noastre și ne e teamă că vom fi demascați în orice moment, că nu ne pricepem că nu suntem buni, deși realmente dovezi există care să ateste abilitățile noastre. Varii auzisem într-un te toc recent, o comparație care mi-a plăcut zicea că atunci când trăiești cu acest sindrom al impostorului, e ca și cum ai fi intrat la teatru fără să iei bilet, a intrat pe ușa din spate.
Cumva? Și stai tot timpul cu ochii în 4 te uiți tot timpul peste umeri, pentru că ești convins că din clipă în clipă, paznicul vinete identifică și te da, afară cam așa e să trăiești cu sindromul ăsta al impostorului. Spune-mi, dacă îți sună cunoscute următoarele Frământări, ca să știu dacă ai fost la cinema fără să-ți plătești bilet dacă se prind că locul meu nu e aici, dacă nu am eu toate răspunsurile, dar cine sunt eu să de ce m-ar asculta
oamenii fix pe mine? Adică au mai vorbit și alții despre asta. Ce mai am eu de adăugat sau de ce să mai fac și eu exact ce spuneam la începutul episodului că e ca și cum acum, pentru că au fost cine știe cîte sute sau mii de oameni, mii sau zeci de mii mai degrabă, cred de oameni care au vorbit despre sindromul impostorului. Asta nu înseamnă că eu n-am voie sau nu pot dacă fac și eu e în plus sau că nu se ridică la nivelul altor intervenții. Pe tema asta îți spun ce nu s-a făcut.
Eu nu am mai făcut până acum un episod special de PODCAST pe tema asta. Pentru mine este o experiență de învățare. Nu e un subiect pe care nu l-am acoperit, poate, așa cum se cuvine în casa mea online e spus cu vocea mea cu town of voi sul meu privind lucrurile, prin filtrul sau prin lentila mea. Cu alte cuvinte, așa cum aș face eu lucrurile, la fel cum le-ai face tu.
Dacă mutăm focusul pe tine, altcineva nu le-a mai făcut că și eu și tu și fiecare dintre noi e unic și se mai întâmplă ceva și tot sindromul IMPOSTORULUI e atunci când poate reușim să facem ceva, dar chiar avem nu știu orice fel de realizare și începem să ne eschivăm cumva e? Păi, am avut noroc știi s-au aliniat planetele, nu serios, nu n-am fost, eu chiar nu. Adică pe bune. Vreau să spun ceva și vreau să mă asculți bine.
Chiar dacă ai suferit de sindromul impostorului, chiar dacă încă mai suferi ON Daily basis sau doar din când în când nu te supăra pe mine, dar chiar nu ești atât de special, nu ești singurul sau singura care se confruntă cu asta. A instein s-a confruntat cu asta. Maya angelu s-a confruntat cu asta și credea că după 11 cărți scrise și still not gudin af poate cu a doișpea reușește.
Chiar dacă are un nume fancy și pare așa că e de rău, nu ești singurul care trece prin momente de îndoială, prin momente în care nu are încredere, că poate să facă față la orice are de făcut față. Există un studiu pe care l-am văzut citat în mai multe articole, când am făcut prisăci
pe tema asta. Sindromul Impostorului parcă era din 2011 și cei care au făcut studiu au ajuns la concluzia că 70 % din populație, poate chiar mai bine, cel puțin o dată în viață, s-au întâlnit, au dat nas în nas cu acest sindrom al impostorului. Deci gen Ion au dat spațiul asta ca să mai luăm din presiunea pe care o pui asupra ta. Și-acum că am stabilit că nu ești special sau cel puțin nu atunci când vine vorba de sindromul impostorului și că nu
ești unic. Din punctul ăsta de vedere, hai să vedem ce ai putea să faci ca să dai volumul mai încet la acest impostor imaginează-ți un buton din ăsta de volum de la radio. Am stat și m-am gândit și m-am conversat și cu alte persoane în perioada asta, pe tema sindromului impostorului și am făcut o listă de 10 lucruri pe care ți le recomand vezi cu ce rezonezi ă. Îmi doresc să cred că vei găsi cel puțin o idee care să te
ajute. Mai ales, dacă acum ești într-o fază acută de sindrom al impostorului și ai nevoie să te deblochezi ca să poți să mergi mai departe, să avansezi spre un obiectiv, un rezultat ceva ce tu îți dorești? Cred că primul și cel mai important lucru și vorbesc des despre asta și nu numai când vine vorba de sindromul impostorului este să conștientizezi gândurile specifice acestui impostor și să le pui sub semnul întrebării.
Asta înseamnă ca să continuăm cumva dacă vrei conversația despre meditație, că în loc să te lași agățat de gând și să te duci cu el și să îi dai efectul ăsta de bulgăre de zăpadă care o ia la vale și tot capătă proporții și se face uriaș să devii observator, dacă vrei al gândurilor tale în momentul în care te surprinzi. În mintea ta ai început deja cu întrebările cu îndoiala de sine, când corpul îți dă semnale că ești stresat, dacă ceva nu e în regulă, oprește-te și
întreabă-te ce se întâmplă. Încearcă să conștientizezi gândul care îți trece prin minte sau care îți generează toate trăirile astea și pune l pur și simplu sub semnul întrebării, știu exersa Dan Dan, o să spun același lucru pe care îl spun de fiecare dată când vine vorba de convingeri limitative, când vine vorba de voce critică când vine vorba de sabotorii noștri mental, când vine vorba de sindromul impostorului, când vine vorba de. Obiceiuri vechi care nu ne mai
servesc și pe care vrem să le înlocuim lucrurile, nu se schimbă peste noapte. Babysteps constant și în timp apar rezultatele asta doar așa, ca să stabilim cumva un nivel corect al așteptărilor. Nu de alta dar deja poate suferi de sindromul Impostorului și nu ai nevoie de extra presiune. Și atunci întreabă-te dacă gândurile respective sau gândul respectiv, dacă e doar unul singur, cel care nu-ți dă pace,
te ajută sau te împiedică din a face ceea ce ai tu de făcut. 2 învață după ce identifici de aceste gânduri începe să exersezi și să înveți să le re cadre zi reframing îi spune în engleză ce înseamnă asta, adu ți aminte ți-am zis, Îl dăm jos de pe piedestal pe impostorul ăsta aduci aminte ce spuneam mai devreme, nu ești atât de special dacă te confrunți cu sindromul Impostorului se întâmplă și la case mai mari, și ți-am dat exemplele de mai devreme cu tine sau cu Maia Angelu, oamenii care
nu suferă de sindromul impostorului nu sunt nici mai inteligenți. Sau mai competenți, ci doar gândesc diferit, ceea ce înseamnă că și tu poți învăța să gândești ca ei. Și apoi mai ia în calcul că e posibil să nu dispară de tot tot. Apropo de așteptări corecte așteaptă te ca acest sindrom al impostorului să nu te părăsească de tot.
Poate că reușești doar să-i dai volumul foarte încet, dar asta nu înseamnă că altădată când o să vrei să faci ceva pentru prima oară sau că o să încerci să faci lucrurile altfel decât le făceai înainte, nu se va activa, dar cu exercițiu poți
să-l ții sub control. Asta să fie, nu-ți face nimic rău, dacă tu nu îi dai puterea să ia decizii în locul tău sau să te oprească din a face niște lucruri importante pentru tine până la urmă, deci ia în calcul și varianta că e posibil să nu dispară de tot, dar da, ne aducem aminte de butonul ăla de radio, poți să dai volumul mai încet.
Al 3-lea lucru vorbește despre ce simți și despre toate gândurile astea în stil impostor cu mentori, dacă ai asta te ajută, pentru că e foarte probabil ca și ei să fi trecut prin asta și să îți împărtășească din experiența lor și asta să te liniștească un pic sau oameni în care ai încredere.
Vorbește cu ei, spune le e foarte posibil să găsești acolo sprijinul de care ai nevoie sau alte exemple de persoane care au trecut prin situații similare și uite că au reușit să le depășească și e important să vorbești despre lucrurile astea, pentru că dacă. Încerci să le bagi sub preș ta sub covor, încerci să ții ascuns acest sindrom al impostorului. El va acționa, știi chiar și de acolo, de sub preșul ăla din
ascunzătoare și va avea o putere mare asupra ta. 4, dacă ți-e teamă că nu ești suficient de bun, chiar dacă ai ceva valoros de împărtășit, încearcă să muți focusul de pe tine și cât de bun priceput specializat expert ești TU pe un anumit subiect, deci mută focusul de pe tine pe nevoile celorlalți și gândește-te la cum ceea ce tu știi îi poate ajuta pe ei.
E un lucru pe care îl spun atunci când țin cursuri de public speaking, că chiar dacă tu ești spy că rușii ești acolo în față și ochii sunt pe tine prezentarea. Nu e despre tine prezentarea este despre cei care vin să te asculte, care au nevoie de o anumită informație de ceva ce tu ai și poți să le oferi și odată ce muți focusul de pe tine și nu mai ești tu cel care trebuie să facă, nu știu ce performanță super specială acolo pe scenă și o faci să fie despre alții și nu
mai e despre ego. Este despre cum poți tu să fii cumva în serviciul altora, o foarte mare parte din presiunea pe care o simți se duce. 5 îți recomand să încerci să-ți faci un compliment bord despre care eu am mai vorbit într-un alt episod de Podcast. Ce înseamnă Camp lișman bord Gândește-te la un vision board, Gândește-te la care este rolul
lui de ancoră vizuală. Dacă vrei un compliment bord e tot așa, o colecție de imagini, de momente de cuvinte, de lucruri care să-ți aducă aminte de situații în care ai fost foarte mândru sau mândră de tine în care ai avut reușite în care ți, au fost recunoscute meritele în care ai primit feedback fain testimoniale de la oameni cu care ai lucrat sau dacă nu poți
să faci un complice. Bord atunci gândește-te să îți faci în altă formă această colecție, ca să ai de unde să îți iei încurajare atunci când poate gândurile că tu nu ești suficient de puncte, puncte, puncte. Îți dau târcoale 6. Ai putea chiar să îi pui un nume, dar să fie un nume fanny pentru tine, să fie ceva amuzant ceva care să ia din puterea acestui impostor. Poți să îi pui o poreclă te gândești la un nume care ți se pare ție amuzant. Nu trebuie să te explici în fața
nimănui. Scopul e să-l ridiculizezi. Pe acest impostor, dacă vrei să nu te mai lași intimidat de el și să îi iei astfel din puterea pe care o are asupra ta, așa că atunci când surprinzi gândurile specifice acestui sindrom al Impostorului, Oprește-te și salută îți impostorul. Da, salută-l pe X. Cum vrei tu să-i spui și spune-i că l-ai văzut? L-ai auzit 9 legit, spune-i că știi TU ce ai de făcut? 7 înconjoară, te și online și
offline cu oamenii potriviți. Dacă a urmări anumite persoane sau a petrece timp cu anumite persoane, îți face rău, folosește cu încredere butonul de an follow. Dacă vorbim de social media, respectiv distanțează-te încet-încet de oamenii ăștia caută să ai pe lângă tine oameni care te inspiră, oameni care au încredere în tine și de la care poți împrumuta un strop de curaj atunci când nu îl ai vorbeam și mai devreme despre cum e important să ai poate un mentor.
Sau pe cineva care pur și simplu să te asculte vorbind despre lucrurile astea care te macină de data asta mă refer cumva și la felul în care îți faci tu set up ul mediului în care tu îți petreci mult timp cine sunt oamenii pe care îi citești, cine sunt oamenii pe care îi urmărești să faci curat, să
elimini tot ce nu-ți face bine. Dar mai mult decât atât, să îți găsești acei oameni care au încredere că tu poți și îți pot împrumuta, știi cumva din din capitalul ăsta de încredere, atunci când ai nevoie de un pic de ajutor?
8 concentrează te pe progres nu pe perfecțiune și dacă chiar insiști să te compari cu cineva, atunci fă-ți o favoare și compară te cu tine cel de ieri, cel de acu o săptămână cel de acu o lună, 6 luni un an 2 3 ai înțeles ideea ca să poți să conștientizezi că nu ai stat pe loc că doar pentru că poate pe cealaltă bandă se circulă mai repede asta nu înseamnă că tu ai rămas în același loc în care ai fost cu nu știu cât timp înainte
concentrează te pe progres, nu perfecțiune și uite dacă m-ar fi
întrebat cineva. Despre cum văd eu sindromul impostorului și cum se manifestă la mine și dacă sufăr de el sau nu, când am început să lucrez pe cont propriu, probabil că m-aș fi plâns în multe zile de toate lucrurile astea pe care le-am înșirat deja și nu mai vreau să intru în web-ul ăla vreau să te las cu o energie bună, însă azi, dacă mă întrebi cum văd eu sindromul impostorului îl iau cumva ca pe un semn bun, în sensul că dacă pe mine mă apucă sindromul impostorului, înseamnă
că eu încerc să fac ceva nou. Înseamnă că vreau să cresc, că vreau să evoluez, că vreau să explorez în afara zonei mele de confort și atunci e normal pentru că explorez niște teritorii care pentru creierul meu înseamnă nesiguranță.
Da, potențial pericol. E normal ca vocile mele critice sistemul meu intern de alarmă să se pornească și să-mi atragă atenția că poate n-ar fi rău să rămân cuminte în banca mea, dar aleg să văd această parte a sindromului impostorului, că dacă aș face doar acele lucruri la care eu mă pricep super bine de in. Care pentru mine ar însemna stagnare nu s-ar activa nici un impostor și atunci te invit și pe tine în completare la ideea asta de progres versus
perfecțiune, să te gândești la sindromul Impostorului, că la un semn bun că tu încerci să faci ceva nou, încerci să înveți ceva despre tine, că experimentezi că vrei să crești că vrei să evoluezi. 9 te-aș invita să te gândești la care e relația ta cu riscul și acum uite îmi vin în minte. Mă rog, am mai multe exemple, dar îmi vin în minte situații în care copiii au avut nevoie de plasture, toate bune și frumoase. Când îl lipești, mai ales dacă e
cu desene sau ies în colorate. Problema e atunci când trebuie să le scoți și în funcție de situație și în funcție, probabil și de dispoziția lor de cât sunt de odihniți de mâncați, da, de sfătui. Uneori vor alege să tragă încet. Câte un pic, câte un pic, câte un pic de plasturele ăla și alte ori decid că e cel mai bine să-l apuce dintr-un colț și să tragă de el și să știe că au terminat. Și asta e invitația mea pentru
tine. Cumva să te gândești la cum ai scoate tu plasturele, dacă te simți mai confortabil cu ideea de pași mici, când vine vorba de a îndrăzni să te expui, a face o dată postarea, a scrie articolul a lansa o dată podcastul a face acel lucru nou pe care tot îl ții acolo cu tine și tot nu-i dai drumul o dată poți să încerci tehnică asta a pașilor
mici și să te întrebi. Care este cel mai mic pas pe care ești dispus să îl faci cu care te simți cumva confortabil fără să îți declanșezi mecanismul de Faith of light și fă-l și vezi ce se întâmplă dacă, în schimb, funcționezi mai bine pe sistemul nu că cu cât mai mulți stau și trag de timp, cu atât mai greu o să-mi fie sau cu atât mai puternic va fi impostorul ăsta sau cu atât mai tare va fi vocea asta critică atunci smulge plasturele ăla repede, gest duet și-ți trage
apoi concluziile, până la urmă, ce se întâmplă când faci ceva pentru prima dată când te expui la o 9 situație? Fie reușești și atunci îți crește încrederea în abilitățile tale în tine, fie nu este chiar așa cum ți-ai imaginat, dar tot supraviețuiești, adică na suntem aici și vorbim despre asta și înveți ceva care te ajută ca data viitoare să te descurci mai bine plus că ai trecut odată deja prin experiență, deci frica probabil că nu va mai fi la fel de mare.
Și 10 cumva în continuarea acestei idei, dacă se întâmplă ca lucrurile să nu îți iasă și să ai un eșec te rog, adu ți aminte că asta nu înseamnă că tu ești un eșec. Doar pentru că ceva nu ți-a reușit, nu înseamnă că tu nu ești bun sau tu nu ești corespunzător și ține minte un lucru despre care eu am mai scris sau poate am și vorbit în alte episoade de podcast. Eșecul este doar feedback. Așa trebuie să-l înțelegi ca pe o sursă de informații valoroase.
Din experiența ta proprie, nu din auzite, nu din experiențele
altora. Sigur că nu e confortabil și nu zic acuma să mergi și să eșuezi așa pe bandă rulantă toată ziua decât dacă poate vrei să faci asta, dar gândește-te la orice, nu la orice refuz la orice lucru care nu-ți iese mai degrabă ca la o oportunitate să mai înveți ceva, să investighez ce, ai putea să faci mai bine data viitoare decât să o iei ca pe o tragedie și să iei cumva asupra ta toată responsabilitatea la modul ăsta de a te învinovăți și de a te desconsidera.
A crede despre tine că tu nu ești bun că tu nu meriți că tu ești greșit într-un fel sau altul, că ești tu un eșec? Spre final, aș vrea să-ți spun că cei mai mulți dintre noi avem momente de dubiu de îndoială și este absolut normal să fie așa. Important e să nu lași frica asta, să te paralizeze sau să îți dicteze Ce poți și ce nu poți să faci. Scopul adus aminte de progres versus perfecțiune. Scopul nu e să nu te simți niciodată ca un impostor că nu e despre perfecțiune. Da?
Poți avea momente de impostor important e să nu ai o viață întreagă în care te simți. Ca un impostor.
Sper că episodul de azi și reminder ul din episodul 38, dincolo de celebrarea celor 6 ani de antreprenorii at să-ți fi adus sau readus sclipirea în ochi că te face să stai un pic mai drept un pic mai dreaptă, să fii mai încrezător sau încrezătoare cu măcar 1 %. Iar dacă ai obosit atât de tare să te lupți cu îndoiala de tine sau destine încât pauza de bine de azi abia dacă face o diferență, dacă vrei să faci lucrurile cu bucurie și cu ușurință, te aștept la workshop
ul in poster no more se întâmplă într-o zi specială din anul ăsta o zi cu Malta nu va mai fi prea curând, adică în următorii 4 ani, pe 29 februarie, e online pe zoom și în cele 2 ore și jumătate vom lucra intensiv pe exemplele tale, pe exemplele celor care vor participa. Nu stăm să facem teorie, pentru că nu lipsa de informații este problema când vine vorba de
sindromul impostorului. Link-ul către formularul de înscriere îl ai în Show ul respectiv în detaliile episodului și îți spun sincer că m-aș bucura să lucrăm împreună. Pentru săptămâna viitoare ți-am pregătit ceva fain tare și știu că nu e prima dată când spun asta, dar crede, mă o să fie cu premieră și abia aștept să auzi despre ce e vorba până atunci. Ține minte că și tu îți poți crea o viață și o afacere pe care să le iubești și sunt aici să te ajut cu asta.