Salut sunt Cristina oțel, trainer, Live designer, coș și antreprenor și ajut femeile să se elibereze din strâmtoarea vieții care le-a rămas mică și să-și creeze una care să le vină ca turnată. Pauza de bine e un podcast de live designer în care te invit să te întâlnești cu tine, să-ți antrenezi mai în setul de creștere, să te împrietenești cu emoțiile tale, să-ți amplifici starea de bine și să-ți
îmbunătățești obiceiurile. Împreună cu invitații mei, te echipăm cu ideile și instrumentele de care ai nevoie ca să-ți crești încrederea în tine, să-ți transformi viața de la interior spre exterior și să atingi succesul, așa cum arată
el pentru tine. Salut cu pauza asta de bine deschidem luna iubirii împreună bine februarie e și luna în care se împlinesc 6 ani de când lucrez pe cont propriu și chiar 2 ani de când pauza de bine este marcă înregistrată, mai e și ziua mamei mele, luna asta sărbătorim și Ziua Golden Retriever ului. Abia aștept să am toate motivele
astea de sărbătoare. Pe rând, o țin într-o petrecere toată luna februarie promit, dar aici și acum vreau să te sărbătorim pe tine și vreau să vorbim despre iubirea de sine, despre ce este și mai ales despre ce nu este ea, despre cum poți face primii pași spre a avea o relație mai bună cu tine despre re parenting și cum să îți oferi tu ceea ce dealungul anilor ai fi avut nevoie să ți se ofere, dar n-ai primit. Iubirea de sine, îți vine bine și te va ajuta să vezi asta.
Invitata mea. Alexandra Năstase, drumurile noastre s-au intersectat inițial acum mai mulți ani, în corporația în care lucram amândouă, iar mai recent ne-am întâlnit purtând noile noastre pălării sau mai noile noastre pălării profesionale. Alexandra este psiholog și psihoterapeut dublu, specializat în psihoterapie, cognitiv, comportamentală și hipnoterapie și, psihoterapie integrativă și, așa cum chiar ea îți va spune un pic mai târziu, una dintre.
Pauzele ei de bine preferate e cea în care se joacă cu axel, fiul ei. Înainte să îi dau alexandrei, cuvântul vreau doar să-ți spun, așa că sper că azi ne vei asculta nu doar cu urechile, ci și cu inima. Bine ai venit în pauza de bine, Alexandra. Bine te-am găsit cristina și mă onorează invitația ta. Începem luna iubirii împreună în parte. Se pare că așa și potrivit pentru subiectul pe care ni l-am
ni l-am ales. Aș vrea să te întreb te, arunc direct așa în subiect, bine așa cu curaj, pentru că probabil cea mai importantă relație pe care o avem în viața asta e relația cu noi înșine, respectiv însene. Aș vrea să te întreb prin Lentila ta sau prin filtrul prin care privești lumea ce este și mai ales, poate ce nu este iubirea de sine, că mi se pare că e genul ăla de concept care poate fi foarte ușor înflorit să ne îndepărtăm de la esența lui și aș vrea să mergem un pic așa.
Back to basics ce e și ce nu e iubirea de sine? Sigur mulțumesc de întrebare, e de altfel, foarte frumoasă. Mie îmi place să spun adesea că iubirea de sine este ca o îmbrățișare pe care ne-o datorăm cu toții noi și este o alegere conștientă și modul în care ne valorizăm și modul în care avem
grijă de noi înșine. Spre exemplu, back to basics, cum menționai o persoană care are un nivel crescut de iubire de sine este capabilă să-și recunoască propria valoare și se raportează la sine atât cu respect, cât și cu blândețe, pentru că iubirea de sine vine la pachet cu. Imagine de sine pozitivă cu o imagine plăcută despre sine, multă acceptare, compasiune, înțelegere, așa cum deseori noi avem pentru toți ceilalți din jurul nostru, dar alteori foarte
puțin pentru noi înșine. Dar mă întrebai, ce nu este totuși, iubirea de sine? Și aș spune că iubirea de sine nu se caracterizează prin egocentrism, nici prin narcisism. Nu este o critică excesivă, nu este despre perfecționism și nu este nici pe departe despre vicii sau comportamente. Autodistructive o persoană care se apreciază întru totul va ști să se valorizeze fără a minimiza, fără a strica nimic din ceea ce au ceilalți. Iubirea de sine nu este despre a ne prioritiza pe noi în sută la
sută dintre situații. Din contră, este despre a construi acel echilibru în ceea ce privește grija, pe care ne-o oferim 9-a înșine și considerația pe care ar trebui să o avem pentru cei dragi 9 pentru cei care ne înconjoară și așa că au o ultimă idee pe zona asta, de ce nu este iubirea de sine sau mai degrabă? Cum nu arată iubirea de sine? Aș vrea să-ți spun că iubirea de sine nu are dinții ascuțiți și nu are nici o voce interioară, foarte aplică sau foarte
critică. Nu minimizează și nu compară. De aceea nici nu vine cu excese de perfecționism și nici cu teama de a expune, deci foarte, foarte simplu spus, iubirea de sine este pur și simplu o relație bună cu noi înșine. Eu am rămas în partea cu îmbrățișarea. Te-am auzit și cu nu e cu dinții ascuțiți. Am auzit o, dar cumva așa? De frumos s-a așezat. Eu sunt și un om foarte senzoriale și eu m-am simțit acolo în îmbrățișarea aia și am simțit așa o căldură și o
ușurare teamă. Uite, nu trebuie să fie nimic complicat și îmi place că ai zis și că. Nu e despre a fi prioritari sau prioritare tot timpul cred că e important să găsim cumva armonia asta.
Cred că mai mai ușor e să nu fim prioritare deloc și să fim pe locul 14151617. Lista asta mă liniștește definiția ta, dacă pot să zic așa, îmi transmite o stare din asta de ceva realizabil ceva care e simplu ceva care nu trebuie să fie complicat, dar ai mai zis ceva, apropo de voce interioară, înainte să te întrebi ce putem noi să facem ca să îmbunătățim relația asta pe care o avem cu noi.
Aș vrea să te întreb de ce depinde dacă vocea noastră interioară este mai degrabă critică sau mai degrabă blândă? Ca să-ți răspund la întrebarea ta în primul și în primul rând, încă de la început aș vrea să fim sinceri și să acceptăm că nimănui nu-i place să fie criticați și ăsta este un adevăr rău pe care ar trebui să o privim așa cu acceptarea rareori se întâmplă ca ziua noastră să nu fie afectată mai mult pentru unii și mai puțin pentru alții, de anumite comentarii care vin
din exteriorul nostru. Iar cât de puternic este impactul acestor mesaje are legătură, într-adevăr, cu această voce interioară pe care tu o menționai.
Și pe care unii dintre noi da o dezvoltă cu dinți și îi spunem voce critică și alții dintre noi învață să o gestioneze cu mai multă blândețe, pentru că mă întrebai lucrul acesta depinde foarte mult de istoricul nostru emoțional depinde modul în care am fost crescuți mediul din care ne-am hrănit și de vocea părinților noștri, care, de altfel, vocea părinților noștri devine, de fapt, vocea noastră interioară, ca adulți pe care deseori o confundăm cu vocea noastră proprie și apoi mergem
în terapie și avem ceva surprize. Există o formă de slăbiciune pe care o avem cu toții în fața criticii și e bine să o vedem pe de altă parte și neurologic. Suntem construiți în asemenea zonă. Și adesea cei dintre noi care am avut o copilărie mai dificilă. Poate vom dezvolta reacții și o voce critică, o voce mai ascuțită atunci când primim un feedback din afară, așa se construiește și de asta depinde vocea critică la adulți.
Dincolo de orice este o reflexie a momentelor din trecut, momente în care, cu sau fără intenție și sper eu, de cele mai multe ori fără intenție. Fie am fost umiliți, fie ne-am simțit jenați, fie ne-am simțit judecați, comparați și fix în acele momente iubirea, afecțiunea sau pur și simplu alinarea din partea unui adult. Au lipsit cu desăvârșire.
În acest context, noi am învățat să credem despre noi înșine, că nu suntem suficient de buni sau că nu suntem suficient de competenți, că nu suntem de acceptat și nici pe departe nu suntem de iubit, așa că resursele de iubire de sine s-au transformat în ceea ce este opusul iubirii de sine și anume ura de sine. Și așa ne-am transformat practic, în cei mai mari dușmani ai noștri și ca adulți, până să fim noi criticați de x de Y. Din ocupăm noi de asta?
Ne ocupăm noi și ne doborâm singuri prin cea mai agresivă voce critică. Pentru că un lucru este cert, este necesar să ne amintim că cea mai stridentă și cea mai agresivă formă de critică are de multe ori aceeași vârstă pe care o avem noi și pornește din interiorul nostru și cu cât conștientizăm mult mai repede acest lucru, cu atât intenția noastră de a dezvolta o voce care să fie și însoțită de blândețe va avea mult mai mult succes.
Și de cele mai multe ori, vocea asta critică proprie e mult mai răutăcioasă, mai agresivă, mai usturătoare decât multe dintre lucrurile pe care ar putea cineva să ni le spună din exterior. Și atunci, dacă avem această voce critică cu dinți ascuțiți, pentru că atâta am putut și așa am învățat și astea sunt resursele pe care le avem și astea sunt mecanismele pe care am învățat să le folosim. În opinia ta, Alexandra, de unde începem îmbunătățirea relației
pe care o avem? Cu sinele crezi că există vreun spațiu sigur vreun safespace, de unde să pornim sau putem începe de oriunde simțim noi că ne e confortabil? Pentru ce avem noi resurse la un moment dat? Îmbunătățirea relației cu sine. Eu aș spune că începe cu acceptarea de sine acceptarea de sine care, practic, ne permite să ne evaluăm corect cu punctele noastre forte cu punctele noastre slabe și ajută să ne găsim valoare în ceea ce suntem.
Însă aș vrea să precizez ceva ce e important se transmite pe scaunul meu de psiholog. Puțin pentru că există o așteptare legată de acceptare, acceptarea de sine și iubirea de sine nu vine cu anulare a vocii critice, spre exemplu, despre care vorbea însă o transformă în ceva constructiv și ghici ce. Uneori asta, acest constructiv creează un disconfort.
Numai că surpriza vine că este un disconfort pe care noi, ca adulți, îl putem tolera și fix asta la un moment dat ne ajută să fim mai buni acceptarea asta de sine, despre care noi vorbim ne învață practic să fim umani, ne învață ce înseamnă greșeală și faptul că o să ne confruntăm și cu defecte și o să ne confruntăm și cu. Imperfecțiunii, practic, ne îmbunătățim relația cu sine, când facem pace cu noi înșine și când îmbrățișăm pur și simplu umanitatea din noi.
Povesteai despre acest spațiu, sigur el există acceptarea în sine și acceptarea de sine este un spațiu sigur din care să pornim, dar încă o dată sigur nu înseamnă întotdeauna confort. De cele mai multe ori, înseamnă un disconfort, dar un disconfort tolerabil, angajamentul la o astfel de călătorie, practic, este o promisiune și fix ceea ce deschide parcursul nostru de a învăța ceea ce înseamnă cu adevărat iubire de sine.
Ce mă bucur că ai punctat povestea asta cu disconfortul, pentru că e ceva de care cumva fugim. Și am impresia că de multe ori, dacă simțim disconfort în mintea noastră, se face aceasta asociere a apei. Dacă e cu disconfort, înseamnă că nu fac ce trebuie sau nu sunt pe drumul bun sau nu e pentru mine sau ar trebui să încerc altceva dacă ar fi să ne gândim la cineva care se hotărăște?
Băi, uite, e momentul să începi să să mă tratez cu mai mult respect și să mă accept cu toate imperfecțiunile. Da, în umanitatea mea, așa cum sunt, cum ar putea să facă asta? Pentru că eu aud de foarte multe ori, dar EO teorie foarte ușor da acceptă te cum fac asta, pentru că vocea mea critică turuie întruna în momentul în care am scăpat ceva, mă critic în momentul în care. Am uitat ceva automat mă critic și atunci mie îmi place să zic că e un proces și mai întâi o
să-ți dai seama. După ce te-ai criticat că ai fi putut să faci ceva diferit în timp, vei putea să te întrerupi și să pui altceva, în loc ca mai târziu să poți să nu mai intri, eventual pe firul ăla de critică, dar sunt curioasă. Care e punctul tău de vedere? Cum arată asta, să începi să mă accept practic. Ca să-ți răspund la întrebare, o să am 2 vești de dar una e mai bună una e mai puțin bună, dar există un echilibru în toate, nu hai.
Să începem cu aia mai puțin bună, că mie îmi place să închei pe o pozitie. Mai puțin până bun. Păi vestea mai puțin bună este că tot ceea ce este legat de grijă de sine iubire de sine, acceptarea de sine este un cum să-ți explic. Au existat foarte multe trenduri care au promovat aceste concepte și vestea mai puțin bună este că iubirea de sine, ca să-i spunem așa. Generic a fost un pic prea mult marketizată și folosită drept pretext pentru a cumpăra diverse servicii.
Lucruri. Totuși, iubirea de sine nu prea are legătură nici cu shoppingul și nici cu vreun coș de cumpărături și ar fi să înțelegem asta cât se poate de rapid. Pe de altă parte, ca să echilibrăm balanța vestea bună este că iubirea de sine este un skill. Practic, este o abilitate pe care fiecare dintre noi o putem învăța. O putem hrăni zi de zi și astfel, la un moment dat, putem să fim din ce în ce mai bine, pentru că menționai tu.
Deși nu este o călătorie și necesită resurse interne, resurse externe important este să ne asigurăm că pornim la acest drum, pentru că iubirea de sine este practic un concept ce are puțin legătură cu lucruri din afara noastră. Sigur, e plăcut să ne cumpărăm cum am văzut deseori în online, să ne cumpărăm un buchet de flori, să mergem la masaj, să
mergem la o oră de film. În schimb, efectul real al iubirii de sine se percepe mai degrabă atunci când înțelegem că asta are legătură cu. A vedea, de fapt, care este propriul nostru caracter prin a înțelege valorile pe care le avem, abilitățile, emoțiile, credințele și momentul în care
înțelegem cu adevărat. Care sunt motivațiile noastre astea toate au legătură cu iubirea de sine, putem practica iubire de sine, spre exemplu, atunci când recunoaștem și acceptăm acele gânduri și emoții, reacții care nu întotdeauna sunt potrivite atunci când învățăm să spunem, am greșit, îmi pare rău, mă retrag previn asta este iubirea de sine. Și ar fi o practică, aș spune eu
la îndemâna oricui. Practicăm iubirea de sine și atunci când ne explorăm propriile dorințe, dar și propriile temeri, propriile aspirații. Un mod de a ne arăta iubirea și aici cred că tu ești un exemplu foarte bun. Este atunci când ne luăm inima în dinți și să începem acel proiect la care am visat de o grămadă de ani. Cum mai practicăm iubirea de sine? O mai practicăm atunci când avem curajul sau curiozitatea să mergem în terapie și asta este o
practică de iubire de sine. Ne tratăm cu iubirea atunci când ne îmbrățișăm propria individualitate cu toate aspectele sale și pozitive și negative, cum practic mai menționam anterior și ca să fac așa o concluzie, răspunsul meu, aș spune că iubirea de sine și mi-a plăcut mult.
Dar fără ta este, într-adevăr, o călătorie care poate arăta diferit pentru fiecare dintre noi, deci, dincolo de toate practicile pe care le găsim în online sau pe care eu le-am menționat astăzi, totuși, EO călătorie individuală e diferită pentru fiecare dintre noi, dar totuși, pentru noi toți va începe de la curajul acelui prim pas pe care ni-l datorăm fiecare dintre noi. Î și îmi place că?
Până la urmă, tot la ideea de AL armoniza ajungem că e OK să-ți și oferi câte ceva, dar nu e doar despre asta și în timp ce dădea exemple, mă gândeam, da, sigur, e mult mai sexi.
Cum îmi place mie să zic să-mi cumpăr ceva și efectul e de gratificare imediată, da, uite, l-am cumpărat, am pus mâna pe el, îmi place vai ce cadou, mi-am făcut peste o oră, s-ar putea să nu mai aibă efect versus munca asta pe care o facem și modurile celelalte să zic cumva mai o să zic sănătoase, poate nu e neapărat cel mai bun cuvânt de a dezvolta resursele astea interne și. Care pe moment poate nu se simt bine să mă duc în terapie, să încep să vorbesc, să mă uit la
ce nu îmi place să mă uit la de ce am reacționat într-un anumit fel, nu. Dar într-adevăr, recompensa sau răsplata vine lung. Dewey vine un pic mai încolo. Mi se pare ca efectul acumulat tot faci pași și la un moment dat îți dai seama că hei, parcă a trecut mult timp de când nu te-ai mai criticat sau n-ai făcut-o cu atâta duritate, cu cât o făceai înainte și îmi place că ne-ai oferit așa, un amestec, pentru că oricum aveam intenția asta pusă să te întreb.
Cum am putea până la urmă să ne arătăm iubire de sine în moduri care să nu necesite cheltuieli, dar sau shopping sau coșuri de cumpărături, cum ziceai și tu un pic mai devreme?
Și ne-am întors și la conceptul de disconfort, pentru că da, nu e confortabil să ne uităm la lucrurile astea și să recunoaștem că greșim și că avem niște limitări și așa mai departe, dar așa cum zâmbesc că mă gândesc și la propria mea călătorie și sunt convinsă că o viață întreagă, o să tot învăț să mă iubesc și în mai multe moduri și mai bine și mai nu știu cum, dar e uite, folosesc, iar cuvântul ăsta e așa o ușurare când nu te mai critici pentru orice lucru mărunt pe
care l-ai făcut și când o faci n-o lași să cadă așa ca un bolovan, ci pui ceva măcar mai neutru, după aia acolo, ca ultimul gând să nu rămână unul de. Iar ai făcut-o de oaie, iar nu ești în stare.
Ți-am zis eu că n-are niciun rost să te chinui și să te stresezi că și așa nu poți și mai știu eu fiecare dintre noi ce poate să-și zică și vorbeam un pic mai devreme de cum vocea noastră critică e vocea oamenilor care ne-au avut în grijă câți părinți, câți bunici în copilărie și mie îmi place foarte mult să mă uit la feluri în care s-au la lucrurile care sunt, cumva în puterea mea sau în controlul meu, cum pot eu să-mi ofer lucruri pe care poate mi-ar fi plăcut sau aș fi avut
nevoie să le primesc și din varii motive? Nu s-a putut și există acest concept de re parenting sau re parental izare. Dacă ar fi să îl traduc și sunt curioasă, cum vezi tu rolul acestei inițiative sau acestui instrument? Ce rol joacă acest re parenting în călătoria asta de iubire de sine? Joacă un rol foarte important și chiar mă bucură întrebarea ta pentru că mi-e drag să povestesc despre asta și să le arăt oamenilor că există un control funcțional pe care îl pot
dezvolta? Înainte de toate, aș vrea să clarific este că noi, oamenii. Conținem în noi înșine o versiune a tuturor persoanelor care am fost vreodată practic, în casa noastră interioară, adică în interiorul nostru locuiesc și de multe ori sunt la fel de activi și un bebeluș înfometat și un toddler avid după atenție și un pre adolescent frustrat sau chiar un adolescent trist, rănit, poate un tânăr adult derutat care habar n-are la ce facultate să
dea sau C 80 și așa. Mai bine să zic acum câtă lume? Toată lumea și e îngrămădeală mare. Și cam asta e realitatea noastră psihologică, pentru că nici una din versiunile noastre anterioare nu dispare. Ele rămân acolo cu toate amprentele pe care îngrijitorii noștri, mediu și toate lucrurile pe care le menționasem la începutul discuției noastre ne-au așezat așa ca într-o hartă
mentală. Aici intervine de fapt, conceptul ăsta de parenting sau de re parental izare care, cum menționai și tu, este un instrument sau un concept psihologic care este menit să împuternicească adultul sănătos din noi, să devină acel protector, să devină ancoră pentru versiuni ale noastre anterioare, care, practic sunt cumva în suferinți concret, îmi repare în realizarea se face prin adresarea nevoilor emoționale și rănilor pe care copiii interiori, toate versiunile lor pe care noi le
avem în casa noastră interioară le au încă deschise. Se face prin iubire de sine practic iubirea de sine este un instrument al re parental izării, iar ea vine la pachet cu multă multă autocompasiune, bine cu multă răbdare cu multă blândețe și cel mai adesea adesea. Acesta este un proces în care ar fi indicat totuși să ne
însoțească un psihoterapeut. Evident, sunt multe tehnici prin care putem iniția un proces de reparare realizare, meditație, tehnici de relaxare de proiecție, scrierea într-un jurnal pe care i-o recomand absolut tuturor. Totuși, îndrumarea și însoțirea unui psiho terapeut ar fi o primă recomandare din partea mea, atunci când vrem să înțelegem cu adevărat ce înseamnă tărie parenting.
Și pe mine mă ajută foarte mult să scriu în Jurnal și mă ajută meditațiile și mi se pare fascinant cum de câte ori am câteva meditații așa preferate când mă duc spre o meditație de copil interior, eu mereu am altă vârstă și eu am încredere că mă întâlnesc în meditația aia. Cu ce variantă din mine din casa mea interioară are nevoie de atenție, dar ajută mult să.
Ai pe cineva alături care poate obiectiv și în cunoștință de cauză să te GHIDEZE în a descâlci lucrurile alea pe care tu ți le notezi, le descoperi și să poate să ajuți să le dai un alt înțeles sau să le privești dintr-un alt unghi. Eu cred că de la șef Ali Tsabary am citit prima dată despre partea asta de re parenting și mi s-a părut fascinant. Nu știu acum câți ani era povestea asta, că între timp și a devenit mult mai mainstream și mai cunoscută și pe de o parte,
știu că am avut așa. Mă surprindeam în dialog AC interesant, că uite, poți să-mi oferi toate lucrurile astea și după aia Simțeam. Tata știi nu-i corect, de ce să mi le ofer eu? De ce nu mi le-a dat acel când aveam nevoie și mai puneam așa părți din mine în dialog să stea de vorbă, doamne, deci atât de frumos se așează pentru mine. În conversația asta, Alexandra și îmbrățișarea și casa interioară și toate lucrurile astea.
Eu văd așa imagini știi și sunt convinsă că că o să rămână cu mine mult după ce terminăm noi conversația asta sunt curioasă, dacă e ceva din călătoria ta de îmbunătățire a relației cu tine, îți vine acum în minte. Și poate ai vrea să împărtășești pe principiu, nu știi niciodată cui este informația asta în cale e ceva din din călătoria ta. Ce simți să pui în spațiul ăsta?
Uite, aș putea să-ți. Povestesc foarte pe scurt de o practică din terapia mea, dar apoi a mea personală pe care evident că și eu practic ulterior în cabinet, dar acum foarte, foarte mulți ani, mi-a deschis mult din perspectivele cu care am pornit apoi în viață un exercițiu de altfel, foarte simplu, dar mi-a venit în minte să-ți povestesc despre asta tocmai pentru că tu ești senzorială și nu mai bine
apelezi la partea asta. A ta era vorba de pur și simplu imaginea mentală a unei mese rotunde.
Și la masa asta rotundă eram invitată eu cea de acum și pe partea opusă Alexandra copil, așa cum copil se definea în momentul respectiv, alteori aveam 5 ani altor 7 ani și de fiecare dată întâlnirea asta a fost extrem de emoționantă și a fost o legătură cât se poate de puternică și un început al procesului de reparare realizare care a pornit de această dată dinspre alexandra adult, care în momentul respectiv, se împuternicea și construia că să fie funcțională cât să fie.
Așezată și cu toate resursele respective și cu fiecare lucru pe care îl învăț de altfel și acum, din fiecare experiență cu care mă confrunt în fiecare zi și de care mă bucură în fiecare zi, mă întorc mereu la masa asta rotundă și mă întâlnesc cu acel copil și avem o discuție emoționantă de fiecare dată și acum mă emoționez când povestesc despre asta. Și mai frumos peste ani când am devenit mămică și sincer, chiar
se recomand să faci asta. A fost foarte interesant că la masa asta rotundă într-o zi pur și simplu, într-o meditație. În locul acestei fetițe, Alexandra s-a regăsit fiul meu axel. Și cum să-ți explic pe partea cealaltă, am adus o pe Alexandra de vârsta lui Axel, iar întâlnirea dintre cei 2 este ca buloasă și pe cât de emoționată, emoționantă și emoționată sunt și acum, pe atât de intensă este această întâlnire care e suflet PE suflet.
Îhî și de altfel ceva ce eu recomand tuturor și mereu și când vorbesc cu părinți sau vorbesc cu diverse persoane și unde se aplică această strategie în terapie? O aduc o numesc așa pur și simplu, tehnica mesei rotunde și pe cât de banal poate sună de multe ori se dovedește a fi cea mai înălțătoare, întâlnire pe care pe care ne-o programăm a început cu mine și un test pe mine cu psiho terapeut minunat, care m-a impactat acum foarte mulți ani și al cărui gând îl
duc așa mai departe mereu. Înălțător, alt cuvânt care pur și simplu l-am simțit așa în tot Corpul, îmi place, m-am imaginat
pe parcurs. Te ascultam cu o ureche te ascultam, dar în același timp eram cumva știa și mihai n-ar fi oare cine ar veni la masa rotundă și după aia, când ai zis și de copii și de a ne pune la masă pe noi de vârsta copiilor noștri, cu copiii noștri m-am dus așa niște zone mai făcut super curioasă, exercițiul ăsta ca atare, nu l-am făcut, dar sunt tare tare curioasă, ce o să iasă la suprafață, mai ales că bine am și 2 experiențe foarte diferite de parenting cu copii
și pentru că eu eram în locuri diferite când i-am avut pe ei. Pentru că ei sunt personalități diferite, dar atunci când am resurse, mi se pare magic ce frumos ne oglindesc niște lucruri pe care n-ar strica să le mai vizităm în casa asta a noastră interioară recunosc că nu întotdeauna am resurse, dar apropo de iubire de sine, îmi dau spațiu să să fie ok, să nu fac la un moment dat anumite fonduri în același timp.
Uite, îmi dau seama în timp ce tu povestești și mă mai gândesc la propria mea experiență, că pentru mine nu știu dacă așa a început. Călătoria de iubire de sine, dar sau către o mai bună iubire de sine. Dar pentru mine contează foarte mult. Promisiunile pe care mi le fac și vorbesc aici, inclusiv de
micro promisiuni. Dacă zic că în seara asta nu știu, nu mă culc până nu mă dau cu cremă pe față sau nu mă dau cu cremă pe mâini, adică poate să fie un lucru atât de simplu și eu am început să mă prețuiesc cumva mai tare pe măsură ce ai chef show in grup, am promis că fac un lucru pentru mine sau că dau un telefon sau că îmi programez. Nu știu ceva și făceam lucrurile astea și cumva contorizam nu neapărat că țineam scorul, dar erau un mod în care puteam să și
măsor hei. Am promis am făcut sau n-am făcut dacă am făcut minunat, dacă n-am făcut ce s-a întâmplat? Foarte frumos. Foarte fain foarte fain îmi place asta cu masa rotundă. Uite, mi-ai lăsat și temă de gândire. Eu sunt foarte câștigată din conversația în.
Următoarea și eu la fel, adică în următoarea meditație sau pur și simplu moment de introspecție pe care îl ai cu tine chiar ți le recomand EO întâlnire pe care o să o regreți și apropo de partea cu promisiunile, să știi că aici suntem pe aceeași lungime de undă. Eu chiar cred foarte, foarte tare că tot ce ține de iubire, de sine, dar și de încredere în sine stimă de sine. Toate astea au legătură cu momentul în care noi ne ținem. Totuși, promisiunile pe care le
facem față de noi înșine. Și uite, mi se pare încă o dovadă a faptului că eforturile pe care le facem poate nici măcar nu trebuie să-i zic efort, dar acuma o las așa eforturile pe care le facem ca să fim mai bine cu noi înșine cu noi însene, nu trebuie întotdeauna să fie din alea complexe și niște lucruri așa mărețe și copleșitoare.
Cred că am putea să vorbim mult despre despre partea asta de iubire de sine, cu toate tangentele pe care le-ai menționat cu stimă de sine, cu încredere și așa mai departe. Dacă ar fi Alexandra să să iei tot ce ai învățat tu din propria ta călătorie către o relație mai bună, cu tine din tot ce observi în cabinet, cu clienții tăi vizavi de subiectul ăsta al iubirii de sine, dacă ar fi să punem așa într-o sticluță la
păstrare. 3 adevăruri Evergreen 3 idei care stau în picioare și azi și crezi că vor sta la fel de bine în picioare și peste. Câți ani vrei tu despre iubirea de sine? Care ar fi aceste 3 idei pe care vrei să le lași celor care ne ascultă? Idei OK. Iubirea de sine nu este egoism atunci când ai grijă de tine și de nevoile tale. Ai de fapt grijă de toți cei dragi tie, deci nu ești egoist acordându ți e timp și conexiune cu tine, pur și simplu stând să faci un moment de introspecție
pe masa rotundă. Spre exemplu, ajungi să devii acea versiune pe care tu ți-o dorești pentru cei dragi ție, deci asta ar fi numărul. Numărul 2 ă e legat de persoanele cu un nivel de iubire de sine crescut și vreau să-ți
spun ceva despre asta. Vreau să spun că persoanele care se iubesc au o disciplină aparte sau cel puțin așa îmi place mie să concluzionez și să observi aceste persoane fac lucruri frumoase și au o disponibilitate mare, în speță pentru acele persoane care le tratează cu respect. Este o rutină pe care eu încerc să o aplic așa către mine, cât
de des pot și să-mi amintesc. Că un reper al nivelului de iubire de sine pe care îl îndrept către mine are legătură și cu acei oameni, dar în special cu a lor calitate a oamenilor, calitatea oamenilor cu care aleg să mă înconjor. Și un al 3-lea aspect, dacă vrei să înveți să te iubești pe tine, atunci e momentul să te alegi apropo de promisiuni alegi și înveți să pui limite sănătoase, dar cu precădere să le respecți
cu vehemență. Alegi să stai uneori departe de oameni, lucruri și situații, locuri care nu îți aliniază ție setul de valori, modul în care ne iubim pe noi înșine determină modul în care ceilalți ne iubesc pe noi. Ies. Și acestea ar fi. Aceste 3 evergreen ul pe care le-aș lăsa în sticluța ta.
Super, super super și mă bucur că ai pus pe masă și subiectul limitelor în care nu vom intra acum, dar da, mi se pare că una dintre conversații e cea dea înțelege de ce limite ai nevoie și să le comunici și mi se pare că EO altă conversație, aia Sunteți să te și ții de ele și să continui să le comunici și când ele nu sunt respectate, să existe acele. Încă o dată n-am un alt cuvânt, o să-i zic consecințe, da, mă
tratezi într-un fel. Eu mă retrag, de exemplu, și când pui limite să le pui cu toată încrederea, cumva că uite de asta am nevoie ți-am comunicat într-un mod decent asertiv și așa mai departe. Și nu nu e cazul să stau să mă justific. Mie mi se pare că în momentul în care începem să dăm explicații și să ne justificăm, vine dintr-o nesiguranță că noi poate n-am meritat totuși. Uite de asta am nevoie hai să hai să vedem cum facem asta?
Plus că vorbim de limite odată pe care le punem pentru ceilalți și mai sunt limitele pe care le punem noi, pentru noi. Exact asta și în ambele cazuri, vehemența aș spune și respectarea promisiunii față de ceilalți și de noi înșine ar spune că sunt principalele lucruri pe care trebuie să ne
focusăm. Că tot vorbim de iubire de sine, că vorbim și de faptul că da, poate uneori ne cumpărăm lucruri, dar că în același timp e important să ne oferim timp și atenție și grijă și respect și așa mai departe. Sunt curioasă, cum arată pentru tine o pauză de bine pauza Aia Carei pentru tine așa pe sufletul tău în care te reconectezi cu tine, în care te relaxezi în care îți umpli toate tipurile de rezervoare de energie. Să știi că la mine pauza de bine se duce așa în 2 direcții.
O dată e despre odihnă, adică sunt un om care este atent la pauze și la zona aceea de retragere îmi place să fiu cu mine, îmi place să stau cu mine. De fapt, am nevoie să fiu cu mine și atunci pauzele de tihnă. În care rămân eu cu mine în cabinet sau într-un spațiu acasă astea mă duc undeva în locuri de care am eu nevoie, iar o altă parte din pauza de bine pentru mine este despre energizare ă ă. Sunt o persoană foarte activă și atunci îmi iau extrem extrem de mult.
Spre exemplu, din jocul cu axel toată ziua, dacă aș putea m-aș candela, trebuie să mă duc la serviciu. Sincer și n-aș fi în cabinet. Cu siguranță asta și m-aș juca toată ziua, pentru că îmi iau extrem de multă energie din asta îmi iau multă energie din mersul la sală pe care îl practic în mod constant. Și din sportul ăsta cu cititul care mă alină așa cam cel puțin 5 minute pe zi, cam acolo aș descrie pauza de sine, așa că umbrele, pauza de bine și pauză,
deși. Mi-a plăcut, am lăsat-o, știi las-o așa, așa că sună bine pauză de sine. Înainte să-ți mulțumesc pentru pauza asta de bine și de tihnă și de sine și de iubire și de tot ce ai pus tu aici, aș vrea să lăsăm coordonatele tale pentru aceea dintre ascultători și acelea dintre ascultătoarele noastre care au rezonat cu energia ta cu felul în care vezi tu lucrurile și care ar vrea să te urmărească, să te cunoască mai bine. Unde ești tu de găsit dacă mai pui ceva la cale, spune ne și
despre asta. Sigur că da, în online mă găsiți cam peste tot, dar în principal pe site-ul meu. Alexandra Năstase, psiholog, mă găsiți pe instagram? Găsiți pe Facebook căutați mă cu Alexandra Năstase și Popa, ca să adăugați și Popa ca să mă găsiți cu siguranță.
Și căutați, un păr lung și roz. Iar ea rosslyn am un loc de bine care mi-e foarte, foarte drag și anume cabinetul meu pe care îl găsiți la Aurel Vlaicu, deci acolo putem să ne întâlnim cu cel mai mare drag, iar pentru 2024 sunt multe proiecte dragi și vă invit așa, să mă urmăriți și doamne ajută să ne repetăm și
în alte contexte. Îți mulțumesc, mi-e foarte drag să stau în astfel de conversații cu oameni și să împărtășim povești care ajung să fie inspiraționale într-un fel sau altul pentru ascultători și îți doresc să ai un 2024. Și mai bun decât îți dai tu voie să ți-l imaginezi în momentul ăsta și să fie un an și cu tihnă și cu joacă și cu tot ce mai ai tu nevoie să pui în anul tău. Cu de toate, mulțumesc asemenea
și cu recunoștință. Îți spun că m-am simțit extraordinar de bine în discuția noastră de astăzi. Eu am rămas așa de zen după conversația cu Alexandra, mi-am luat și inspirație și liniște și m-am gândit că vreau să te las
cu o provocare pe final. Ca urmare a tot ce ai auzit tu, azi aici care EO promisiune oricât de mică pe care ți-o faci, că dacă tot e luna iubirii, zic că merge asta, dacă ai nevoie de un motiv în plus ca să-ți faci promisiuni, dă un share episodului pe instagram stories și menționează și promisiunea pe care ți-o faci, pentru că eu abia aștept să aflu ce ai ales, nu uita să ne susții. Like uri inimioare distribuiri comentarii îți promit că primim oricând iubire cu brațele deschise.
Săptămâna viitoare ne auzim din nou doar tu și cu mine și abia aștept până atunci, însă ține minte că și tu îți poți crea o viață și o afacere pe care să le iubești.